Back to Languages

Romanian - Chapter 20 - Ta-Ha

Translation by George Grigore — Permalink

Verse 1 — Surah Ta-Ha 20:1

Verse 2 — Surah Ta-Ha 20:2

Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim

Verse 3 — Surah Ta-Ha 20:3

ci ca amintire pentru cel cu frică

Verse 4 — Surah Ta-Ha 20:4

ca pogorâre de la Cel ce a creat pământul şi cerurile prea înalte

Verse 5 — Surah Ta-Ha 20:5

Milostivul pe Tronul Său şade

Verse 6 — Surah Ta-Ha 20:6

Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer şi pământ şi cele de sub ţărână

Verse 7 — Surah Ta-Ha 20:7

Dacă vorbeşti răspicat, El cunoaşte taina chiar de este bine ascunsă

Verse 8 — Surah Ta-Ha 20:8

Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume

Verse 9 — Surah Ta-Ha 20:9

Spusa despre Moise a venit la tine

Verse 10 — Surah Ta-Ha 20:10

El văzu un foc şi spune alor săi: “Staţi aici! Am zărit un foc. Poate vă voi aduce un tăciune ori voi afla la foc o călăuzire?”

Verse 11 — Surah Ta-Ha 20:11

Când s-a apropiat, a fost strigat: “O, Moise

Verse 12 — Surah Ta-Ha 20:12

Eu sunt Domnul tău! Leapădă-ţi sandalele căci tu eşti în Tova, valea sfântă

Verse 13 — Surah Ta-Ha 20:13

Eu te-am ales! Ascultă ce ţi se dezvăluie

Verse 14 — Surah Ta-Ha 20:14

Eu sunt Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închină-te! Săvârşeşte-ţi rugăciunea întru amintirea Mea

Verse 15 — Surah Ta-Ha 20:15

Ceasul vine — de-abia îl mai ascund — ca fiece suflet să fie răsplătit pentru ceea ce s-a străduit

Verse 16 — Surah Ta-Ha 20:16

Să nu te abată cel care nu crede şi-şi urmează poftele sale, căci astfel vei pieri

Verse 17 — Surah Ta-Ha 20:17

Ce este acela din mâna ta dreaptă, Moise?”

Verse 18 — Surah Ta-Ha 20:18

El spuse: “Este toiagul pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze oilor mele, şi-i mai dau şi alte întrebuinţări.”

Verse 19 — Surah Ta-Ha 20:19

Dumnezeu spuse: “Aruncă-l Moise!”

Verse 20 — Surah Ta-Ha 20:20

El îl aruncă şi iată-l un şarpe iute târâtor

Verse 21 — Surah Ta-Ha 20:21

Dumnezeu spuse: “Prinde-l! Să nu-ţi fie frică, căci îl vom întoarce la înfăţişarea lui dintâi

Verse 22 — Surah Ta-Ha 20:22

Pune-ţi mâna la subţioară, o vei scoate albă, fără beteşug. Acesta este un alt semn

Verse 23 — Surah Ta-Ha 20:23

ca să-ţi arătăm din semnele Noastre mari

Verse 24 — Surah Ta-Ha 20:24

Du-te la Faraon, căci este un ticălos!”

Verse 25 — Surah Ta-Ha 20:25

Moise spuse: “Domnul meu! Lărgeşte-mi pieptul

Verse 26 — Surah Ta-Ha 20:26

Înlesneşte-mi sarcina

Verse 27 — Surah Ta-Ha 20:27

dezleagă-mi nodul limbii

Verse 28 — Surah Ta-Ha 20:28

ca ei să înţeleagă spusa mea

Verse 29 — Surah Ta-Ha 20:29

Dă-mi un sfetnic dintrei ai mei

Verse 30 — Surah Ta-Ha 20:30

pe Aaron, fratele meu

Verse 31 — Surah Ta-Ha 20:31

Întăreşte-mi cu el spatele

Verse 32 — Surah Ta-Ha 20:32

alătură-l sarcinii mele

Verse 33 — Surah Ta-Ha 20:33

ca să Te preamărim mult

Verse 34 — Surah Ta-Ha 20:34

ca să Te amintim mult

Verse 35 — Surah Ta-Ha 20:35

Tu eşti Cel ce ne vede!”

Verse 36 — Surah Ta-Ha 20:36

Dumnezeu spuse: “O, Moise! Ruga ţi s-a împlinit

Verse 37 — Surah Ta-Ha 20:37

Noi ţi-am arătat bunăvoiţă şi altă dată

Verse 38 — Surah Ta-Ha 20:38

când i-am dezvăluit mamei tale ceea ce i-am dezvăluit

Verse 39 — Surah Ta-Ha 20:39

“Aruncă-l într-un cufăraş, apoi aruncă cufăraşul în fluviu, ca fluviul să-l arunce pe mal şi ca un vrăjmaş de-al Meu, care este şi vrăjmaş de-al lui, să-l ia.” Eu am trimis asupra ta dragoste ca tu să fii crescut sub ochii Mei

Verse 40 — Surah Ta-Ha 20:40

Sora ta, trecând pe acolo, spuse: “V-aş putea îndruma la cineva care-l va îngriji?” Noi te-am înapoiat la mama ta ca ochii ei să se limpezească şi să nu se mai mâhnească. Apoi ai omorât un suflet, însă Noi te-am mântuit de mâhnire şi te-am pus apoi la alte încercări. Ai stat apoi ani de zile la poporul din Madian. Şi apoi ai venit adus de soartă, o, Moise

Verse 41 — Surah Ta-Ha 20:41

Eu te-am ales pentru Mine însumi

Verse 42 — Surah Ta-Ha 20:42

Plecaţi, tu şi fratele tău, cu semnele Mele şi nu neglijaţi amintirea Mea

Verse 43 — Surah Ta-Ha 20:43

Mergeţi la Faraon, căci este un ticălos

Verse 44 — Surah Ta-Ha 20:44

Spuneţi-i vorbe cuviincioase. Poate îşi va aminti ori poate se va sfii

Verse 45 — Surah Ta-Ha 20:45

Amândoi spuseră: “Domnul nostru, ne este frică că se va obrăznici asupra noastră ori că va fi un despot.”

Verse 46 — Surah Ta-Ha 20:46

Dumnezeu spuse: “Să nu vă fie frică, căci Eu sunt cu voi, aud şi văd

Verse 47 — Surah Ta-Ha 20:47

Mergeţi la el şi spuneţi-i: “Noi suntem trimişi ai Domnului tău. Lasă-i să plece cu noi pe fiii lui Israel, nu-i mai chinui. Noi venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pace celui ce urmează călăuzirea

Verse 48 — Surah Ta-Ha 20:48

El ne-a dezvăluit că va cădea osândă asupra celor care hulesc şi întorc spatele.”

Verse 49 — Surah Ta-Ha 20:49

Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”

Verse 50 — Surah Ta-Ha 20:50

El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”

Verse 51 — Surah Ta-Ha 20:51

Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”

Verse 52 — Surah Ta-Ha 20:52

Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”

Verse 53 — Surah Ta-Ha 20:53

El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi v-a tăiat vouă pe el drumuri. El a trimis din ceruri apă cu care facem să răsară ierburi de tot soiul

Verse 54 — Surah Ta-Ha 20:54

Mâncaţi şi paşteţi dobitoacele! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte

Verse 55 — Surah Ta-Ha 20:55

Din pământ v-am creat şi în el vă întoarcem, şi din el vă vom mai scoate odată

Verse 56 — Surah Ta-Ha 20:56

Noi i-am arătat toate semnele Noastre, însă el a hulit şi le-a respins.”

Verse 57 — Surah Ta-Ha 20:57

El spuse: “O, Moise! Ai venit la noi să ne alungi de pe pământul nostru cu vraja ta

Verse 58 — Surah Ta-Ha 20:58

Noi o să-ţi venim cu o vrajă pe măsură. Hotărăşte între noi şi între tine o întâlnire ce nu o vom încălca nici noi şi nici tu — loc deopotrivă tuturor.”

Verse 59 — Surah Ta-Ha 20:59

Moise spuse: “Întâlnirea voastră este hotărâtă pentru ziua de sărbătoare când oamenii se vor strânge dis-de-dimineaţă.”

Verse 60 — Surah Ta-Ha 20:60

Faraon plecă şi-şi strânse vicleşugul, apoi veni

Verse 61 — Surah Ta-Ha 20:61

Moise le spuse: “Vai vouă! Nu născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu, căci vă va stârpi cu o osândă. Cel care născoceşte este pierdut!”

Verse 62 — Surah Ta-Ha 20:62

Ei discutară despre treaba lor împreună, şi ţinură sfat în taină

Verse 63 — Surah Ta-Ha 20:63

Ei spuseră: “Aceşti doi vrăjitori vor să vă izgonească de pe pământul vostru cu vraja lor şi să vă nimicească obiceiul vostru cel desăvârşit

Verse 64 — Surah Ta-Ha 20:64

Strângeţi-vă vicleşugul, apoi veniţi în rânduri! Cel care va ieşi astăzi deasupra, va fi câştigător.”

Verse 65 — Surah Ta-Ha 20:65

Ei spuseră: “O, Moise, arunci tu ori noi suntem cei dintâi care aruncă?”

Verse 66 — Surah Ta-Ha 20:66

El spuse: “Nu! Aruncaţi voi!” I se păru atunci sub vraja lor că funiile şi toiegele lor aleargă

Verse 67 — Surah Ta-Ha 20:67

Şi lui Moise i se făcu frică în sufletul lui

Verse 68 — Surah Ta-Ha 20:68

Noi îi spuserăm: “Nu-ţi fie frică! Tu vei fi deasupra

Verse 69 — Surah Ta-Ha 20:69

Aruncă ce este în dreapta ta şi va înghiţi ceea ce ei au făcut, căci ceea ce au făcut este numai un vicleşug de vrăjitor. Ori de unde ar veni, vrăjitorul nu câştigă.”

Verse 70 — Surah Ta-Ha 20:70

Vrăjitorii s-au prosternat şi au spus: “Credem în Domnul lui Aaron şi al lui Moise.”

Verse 71 — Surah Ta-Ha 20:71

Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, apoi veţi fi răstigniţi pe trunchiuri de curmali. Veţi şti atunci care dintre noi este mai aprig şi mai necurmat în osândă.”

Verse 72 — Surah Ta-Ha 20:72

Ei spuseră: “Noi nu te putem pune înaintea dovezilor vădite pe care ni le-a adus şi nici înaintea Celui ce ne-a creat. Hotărăşte ceea ce ai de hotărât, căci tu hotărăşti numai în Viaţa de Acum

Verse 73 — Surah Ta-Ha 20:73

Noi credem în Domnul nostru ca El să ne ierte nouă greşelile noastre şi vrăjile la care tu ne-ai silit.” Dumnezeu este Bun şi Veşnic

Verse 74 — Surah Ta-Ha 20:74

Cel care vine la Domnul său ca un nelegiuit va avea parte de Gheena în care nici nu va muri, şi nici nu va trăi

Verse 75 — Surah Ta-Ha 20:75

Cei care vin la El, ca nişte credincioşi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea cele mai înalte trepte

Verse 76 — Surah Ta-Ha 20:76

Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Aceasta este răsplata celui ce se curăţă

Verse 77 — Surah Ta-Ha 20:77

Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă la noapte cu robii Mei. Despică-le drum prin mare, un drum zvântat. Să nu-ţi fie frică de urmăritori! Să nu te temi!”

Verse 78 — Surah Ta-Ha 20:78

Faraon îi urmări cu oştile sale, însă îi învălui ceea ce-i învălui din mare

Verse 79 — Surah Ta-Ha 20:79

căci Faraon şi-a rătăcit poporul şi nu l-a călăuzit

Verse 80 — Surah Ta-Ha 20:80

O, fii ai lui Israel! Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostru şi v-am dat întâlnire pe Coasta dreaptă a Muntelui. Am pogorât apoi asupra voastră mana şi prepeliţele

Verse 81 — Surah Ta-Ha 20:81

“Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat şi nu vă ticăloşiţi, căci altfel mânia Mea se va abate asupra voastră. Cel asupra căruia se abate mânia mea se va prăbuşi în prăpastie

Verse 82 — Surah Ta-Ha 20:82

Eu sunt Mult-iertătorul celui ce se căieşte, celui ce crede, celui ce săvârşeşte fapte bune şi este bine călăuzit.”

Verse 83 — Surah Ta-Ha 20:83

“O, Moise! De ce te-a grăbit să te îndepărtezi de poporul tău?”

Verse 84 — Surah Ta-Ha 20:84

El spuse: “Ei sunt pe urmele mele. Domnul meu! Eu m-am grăbit către Tine spre a-Ţi fi pe plac.”

Verse 85 — Surah Ta-Ha 20:85

Dumnezeu spuse: “În urma ta am pus poporul tău la încercare, iar Samiri l-a rătăcit.”

Verse 86 — Surah Ta-Ha 20:86

Moise se întoarse la poporul său, mânios şi mâhnit. El spuse: “O, popor al meu! Domnul vostru nu v-a făcut o frumoasă făgăduială? Legământul vi s-a părut prea lung? Ori aţi dori să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru, căci v-aţi încălcat făgăduiala faţă de mine?”

Verse 87 — Surah Ta-Ha 20:87

Ei spuseră: “Noi nu am încălcat făgăduiala făcută Ţie cu de la noi putere, ci am fost încărcaţi cu poveri de podoabe ale poporului. Noi le-am aruncat şi aşa s-a lepădat de ele şi Samiri.”

Verse 88 — Surah Ta-Ha 20:88

El le-a scos apoi un viţel ca un chip care mugea. Ei spuseră atunci: “Acesta este dumnezeul vostru şi dumnezeul lui Moise care a uitat!”

Verse 89 — Surah Ta-Ha 20:89

Ei nu vedeau că nu le răspundea şi nici nu-i păgubea şi nici nu le folosea

Verse 90 — Surah Ta-Ha 20:90

Aaron le spusese mai înainte: “O, popor al meu! Aţi fost puşi la încercare prin el. Domnul vostru este Milostivul. Urmaţi-mă şi daţi ascultare poruncii mele.”

Verse 91 — Surah Ta-Ha 20:91

Ei spuseră: “Nu vom înceta să ne închinăm lui până când nu se va întoarce Moise la noi.”

Verse 92 — Surah Ta-Ha 20:92

Moise spuse: “O, Aaron! Ce te-a împiedicat când i-ai văzut rătăcindu-se

Verse 93 — Surah Ta-Ha 20:93

să mă fi urmat? Tu mi-ai nesocotit porunca

Verse 94 — Surah Ta-Ha 20:94

El spuse: “O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă şi nici de cap. M-am temut că îmi vei spune: “Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai luat în seamă cuvântul meu.”

Verse 95 — Surah Ta-Ha 20:95

Moise spuse: “Ce ai de spus, Samiri?”

Verse 96 — Surah Ta-Ha 20:96

Acesta spuse: “Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut. Am luat o mână de ţărână de pe urma trimisului şi am aruncat-o. Aşa mi-a dat ghes sufletul meu.”

Verse 97 — Surah Ta-Ha 20:97

Moise spuse: “Pleacă! Şi în viaţă îţi este dat să spui: ‘Nu mă atingeţi! Şi vei avea o întâlnire pe care nu o vei încălca. Uită-te la dumnezeul tău căruia i te-ai închinat, noi îl vom arde şi-i vom împrăştia rămăşiţele în mare!’”

Verse 98 — Surah Ta-Ha 20:98

Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Nu este dumnezeu afară de El! El cuprinde fiece lucru întru ştiinţă

Verse 99 — Surah Ta-Ha 20:99

Noi îţi povestim din istoriile ce s-au petrecut înainte şi Noi îţi aducem o amintire de la Noi

Verse 100 — Surah Ta-Ha 20:100

Cei care se întorc vor căra o povară grea în Ziua Învierii

Verse 101 — Surah Ta-Ha 20:101

pe care o vor purta de-a pururi. Urâtă povară pentru Ziua Învierii

Verse 102 — Surah Ta-Ha 20:102

pentru Ziua când se va sufla în trâmbiţă! În Ziua aceea îi vom aduna pe nelegiuiţii cum sunt cei cu ochii albăstriţi

Verse 103 — Surah Ta-Ha 20:103

iar ei îşi vor şopti unii altor: “N-aţi stat decât zece zile!”

Verse 104 — Surah Ta-Ha 20:104

Noi ştim prea bine ce vor spune, iar unul dintre ei cu o purtare pilduitoare va spune: “Voi n-aţi stat decât o zi!”

Verse 105 — Surah Ta-Ha 20:105

Ei se vor întreba despre munţi. Spune: “Domnul meu îi va face fărâme

Verse 106 — Surah Ta-Ha 20:106

şi va lăsa în urma lor un şes neted

Verse 107 — Surah Ta-Ha 20:107

în care nu vei vedea nici văluriri şi nici adâncituri.”

Verse 108 — Surah Ta-Ha 20:108

În Ziua aceea, ei îl vor urma pe cel care îi va chema. Glasurile se vor potoli înaintea Milostivului şi nu vei auzi decât un murmur uşor

Verse 109 — Surah Ta-Ha 20:109

În Ziua aceea, mijlocirea nu-i va sluji decât celui căruia Milostivul îi îngăduie şi a cărui spusă îi face plăcere

Verse 110 — Surah Ta-Ha 20:110

El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor, însă ei nu-L pot cuprinde pe El întru ştiinţă

Verse 111 — Surah Ta-Ha 20:111

Feţele se vor smeri înaintea Celui viu, a Celui ce este. Cel care poartă o nedreptate va fi pierdut

Verse 112 — Surah Ta-Ha 20:112

însă cel care a săvârşit fapte bune, credincios fiind, nu are a se teme nici de nedreptate, nici de mistuire

Verse 113 — Surah Ta-Ha 20:113

Noi am pogorât astfel un Coran arab în care am pus şi ameninţări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospătată amintirea

Verse 114 — Surah Ta-Ha 20:114

Înălţare lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu te pripi cu Coranul înainte ca dezvăluirea lui să se împlinească. Spune: “Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!”

Verse 115 — Surah Ta-Ha 20:115

Odinioară am încheiat un legământ cu Adam, însă el l-a uitat şi nu am aflat la el nici o tărie

Verse 116 — Surah Ta-Ha 20:116

Când le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”, ei se prosternară în afară de Iblis care a refuzat

Verse 117 — Surah Ta-Ha 20:117

Noi am spus: “O, Adam! Acesta îţi este vrăjmaş ţie şi soţiei tale. Să nu vă izgonească din Grădină, căci veţi fi năpăstuiţi

Verse 118 — Surah Ta-Ha 20:118

Aici nu-ţi va fi foame şi nu vei fi nici gol

Verse 119 — Surah Ta-Ha 20:119

Nu-ţi va fi sete şi nu vei suferi de arşiţă.”

Verse 120 — Surah Ta-Ha 20:120

Diavolul îl ispiti spunând: “O, Adame! Îţi voi arăta Copacul nemuririi şi-al unei împărăţii nepieritoare!”

Verse 121 — Surah Ta-Ha 20:121

Amândoi mâncară şi-şi văzură goliciunea şi atunci se apucară să înşire pe ei frunze din grădină. Adam L-a nesocotit pe Domnul său, şi astfel se rătăci

Verse 122 — Surah Ta-Ha 20:122

Domnul său l-a ales, apoi se întoarse la el şi-l călăuzi

Verse 123 — Surah Ta-Ha 20:123

El spuse: “Coborâţi amândoi din grădină, şi vrăjmaşi unul altuia să fiţi! De la Mine vă va veni o călăuzire, şi cine va urma călăuzirea Mea nu se va rătăci şi nu va fi năpăstuit

Verse 124 — Surah Ta-Ha 20:124

Cine se va împotrivi însă amintirii Mele va avea un trai mohorât, apoi orb îl vom înfăţişa în Ziua Învierii.”

Verse 125 — Surah Ta-Ha 20:125

El va spune: “Domnul meu! De ce m-ai înfăţişat aici orb, căci înainte vedeam limpede?”

Verse 126 — Surah Ta-Ha 20:126

Dumnezeu va spune: “Precum tu ai uitat semnele Noastre după ce au ajuns la tine, tot aşa vei fi dat şi tu uitării astăzi.”

Verse 127 — Surah Ta-Ha 20:127

Aşa îl răsplătim pe cel necumpătat ce tăgăduieşte semnele Domnului său. Osânda de Apoi este mult mai de temut şi va dura o veşnicie

Verse 128 — Surah Ta-Ha 20:128

Ei nu-şi dau seama câte leaturi am nimicit înaintea lor, prin ale căror locuinţe ei umblă acum! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte

Verse 129 — Surah Ta-Ha 20:129

Dacă un Cuvânt de la Domnul tău, nu va veni înainte de această Zi, osânda va fi fără tăgadă la soroc

Verse 130 — Surah Ta-Ha 20:130

Rabdă ceea ce spun. Preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude înainte de răsăritul soarelui şi înainte de asfinţitul lui, şi la vreme de noapte, preamăreşte-L şi la capetele zilei. Poate Îi vei fi pe plac

Verse 131 — Surah Ta-Ha 20:131

Nu-ţi lungi privirile asupra bucuriilor trecătoare pe care Noi le dăruim unora dintre ei, căci ele sunt numai o floare a Vieţii de Acum, făcută să-i punem la încercare. Zestrea de la Domnul tău este mai bună şi durează o vecie

Verse 132 — Surah Ta-Ha 20:132

Porunceşte alor tăi să se roage şi stăruie tu însuţi în rugăciune. Noi nu-ţi cerem zestre, ba Noi te înzestrăm pe tine. Sfârşitul (fericit) va fi al celor temători

Verse 133 — Surah Ta-Ha 20:133

Ei au spus: “Dacă ne-ar aduce măcar un semn de la Domnul său!” Dovada de netăgăduit din întâile Scripturi nu a ajuns şi la ei

Verse 134 — Surah Ta-Ha 20:134

Dacă i-am fi nimicit cu o osândă înaintea lui, ar fi spus: “Domnul nostru! Dacă ne-ai fi trimis un trimis, am fi urmat semnele Tale înainte de a fi umiliţi şi batjocoriţi.”

Verse 135 — Surah Ta-Ha 20:135

Spune: “Fiecare aşteaptă. Aşteptaţi, aşadar! Curând veţi şti cine sunt cei de pe Calea cea Netedă şi cine este bine călăuzit.”