Back to Languages

Romanian - Chapter 21 - Al-Anbiya

Translation by George Grigore — Permalink

Verse 1 — Surah Al-Anbiya 21:1

Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele

Verse 2 — Surah Al-Anbiya 21:2

Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să nu o asculte în batjocură

Verse 3 — Surah Al-Anbiya 21:3

Inimile lor se desfată, atunci când nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci când vedeţi limpede?”

Verse 4 — Surah Al-Anbiya 21:4

El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvântul din cer şi de pe pământ. El este Auzitorul, Ştiutorul.”

Verse 5 — Surah Al-Anbiya 21:5

Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii încâlcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintâi!”

Verse 6 — Surah Al-Anbiya 21:6

Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit înaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare

Verse 7 — Surah Al-Anbiya 21:7

Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi

Verse 8 — Surah Al-Anbiya 21:8

Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănânce bucate şi care să fie nemuritoare

Verse 9 — Surah Al-Anbiya 21:9

Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi

Verse 10 — Surah Al-Anbiya 21:10

Noi v-am pogorât vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare

Verse 11 — Surah Al-Anbiya 21:11

Câte cetăţi nedrepte n-am sfărâmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat

Verse 12 — Surah Al-Anbiya 21:12

Când simt urgia Noastră, ei fug de ea

Verse 13 — Surah Al-Anbiya 21:13

“Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!”

Verse 14 — Surah Al-Anbiya 21:14

Ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

Verse 15 — Surah Al-Anbiya 21:15

Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi

Verse 16 — Surah Al-Anbiya 21:16

Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă

Verse 17 — Surah Al-Anbiya 21:17

Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o

Verse 18 — Surah Al-Anbiya 21:18

Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi

Verse 19 — Surah Al-Anbiya 21:19

Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala

Verse 20 — Surah Al-Anbiya 21:20

Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc

Verse 21 — Surah Al-Anbiya 21:21

Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii

Verse 22 — Surah Al-Anbiya 21:22

Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc

Verse 23 — Surah Al-Anbiya 21:23

El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi

Verse 24 — Surah Al-Anbiya 21:24

Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici

Verse 25 — Surah Al-Anbiya 21:25

Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!”

Verse 26 — Surah Al-Anbiya 21:26

Ei au spus: “Milostivul şi-a luat fiii!” Mărire Lui! Ei sunt numai robi cinstiţi

Verse 27 — Surah Al-Anbiya 21:27

ce nu Îi ies din Cuvânt şi după porunca Lui trudesc

Verse 28 — Surah Al-Anbiya 21:28

El ştie ce este înaintea lor şi ce este înapoia lor. Ei nu mijlocesc decât pentru cei de care Dumnezeu este mulţumit şi sunt pătrunşi de teamă

Verse 29 — Surah Al-Anbiya 21:29

Noi îi răsplătim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” Aşa îi răsplătim pe nedrepţi

Verse 30 — Surah Al-Anbiya 21:30

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare

Verse 31 — Surah Al-Anbiya 21:31

Noi am pus pe pământ munţi ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei. Noi printre ei am tăiat văi adânci asemenea drumurilor. Poate se vor lăsa călăuziţi

Verse 32 — Surah Al-Anbiya 21:32

Noi am făcut cerul ca acoperiş trainic. Ei sunt însă potrivnici semnelor Sale

Verse 33 — Surah Al-Anbiya 21:33

El este Cel ce a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; fiecare înotând într-un cerc

Verse 34 — Surah Al-Anbiya 21:34

Noi nu am dat niciunui om înaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe când ei vor fi nemuritori

Verse 35 — Surah Al-Anbiya 21:35

Fiece suflet va gusta moartea. Veţi fi puşi la încercare cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi apoi către Noi veţi fi întorşi

Verse 36 — Surah Al-Anbiya 21:36

Când cei care tăgăduiesc te văd, te iau numai în zeflemea: “Aceasta este cel care îi aminteşte pe dumnezeii voştri?” Ei nu cred în amintirea Milostivului

Verse 37 — Surah Al-Anbiya 21:37

Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc

Verse 38 — Surah Al-Anbiya 21:38

Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

Verse 39 — Surah Al-Anbiya 21:39

Dacă cei care tăgăduiesc ar cunoaşte clipa când nu-şi vor putea feri nici chipurile şi nici spatele de foc, când nu vor mai fi ajutaţi

Verse 40 — Surah Al-Anbiya 21:40

Ba nu! Va veni deodată asupra lor şi îi va tulbura. Ei nu i se vor putea împotrivi şi nici nu vor fi păsuiţi

Verse 41 — Surah Al-Anbiya 21:41

Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a înconjurat ceea ce batjocoreau

Verse 42 — Surah Al-Anbiya 21:42

Spune: “Cine vă va ocroti, noapte şi zi, de cel Milostiv?” Ei faţă de amintirea Domnului lor sunt însă potrivnici

Verse 43 — Surah Al-Anbiya 21:43

Ei au afară de Noi alţi dumnezei care-i opresc? Aceştia nu se pot ajuta pe ei înşişi şi Nouă nu Ni se pot împotrivi

Verse 44 — Surah Al-Anbiya 21:44

Noi dăruim bucurii vremelnice lor şi taţilor lor oricât li s-ar lungi viaţa. Ei nu văd că Noi am intrat în ţinuturile necredincioase ca să le micşorăm întinderea? Sunt ei oare învingători

Verse 45 — Surah Al-Anbiya 21:45

Spune: “Eu nu vă previn decât din Dezvăluire, însă surzii nu aud chemarea când sunt preveniţi.”

Verse 46 — Surah Al-Anbiya 21:46

Dacă o adiere a osândei Domnului tău îi atinge, ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

Verse 47 — Surah Al-Anbiya 21:47

Noi vom pune cântare drepte în Ziua Învierii. Nici un suflet nu va fi nedreptăţit cu vreun lucru, chiar dacă are greutatea unui bob de muştar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns să facem socotelile

Verse 48 — Surah Al-Anbiya 21:48

Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători

Verse 49 — Surah Al-Anbiya 21:49

celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului

Verse 50 — Surah Al-Anbiya 21:50

Aceasta este o amintire bincuvântată pe care am pogorât-o, iar voi vă veţi lepăda de ea

Verse 51 — Surah Al-Anbiya 21:51

Noi am dăruit odinioară cunoaşterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut

Verse 52 — Surah Al-Anbiya 21:52

El spuse tatălui său şi poporului său: “Ce sunt aceste chipuri înaintea cărora staţi?”

Verse 53 — Surah Al-Anbiya 21:53

Ei au spus: “Noi i-am aflat pe taţii noştri lor închinându-se.”

Verse 54 — Surah Al-Anbiya 21:54

El spuse: “Şi voi şi taţii voştri sunteţi într-o rătăcire vădită.”

Verse 55 — Surah Al-Anbiya 21:55

Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevărul ori eşti dintre cei care îşi bat joc?”

Verse 56 — Surah Al-Anbiya 21:56

El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor şi al pământului. El le-a creat, şi eu Lui îi sunt dintre martori

Verse 57 — Surah Al-Anbiya 21:57

Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor voştri, de cum veţi întoarce spatele.”

Verse 58 — Surah Al-Anbiya 21:58

El îi va face fărâme pe toţi în afară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el

Verse 59 — Surah Al-Anbiya 21:59

Ei au spus: “Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noştri este dintre nedrepţi!”

Verse 60 — Surah Al-Anbiya 21:60

Ei au spus: “Noi am auzit un tânăr care-i amintea, i se spune Abraham.”

Verse 61 — Surah Al-Anbiya 21:61

Ei au spus: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie.”

Verse 62 — Surah Al-Anbiya 21:62

Ei su spus: “Tu, Abraham, ai făcut aceasta cu dumnezeii noştri?”

Verse 63 — Surah Al-Anbiya 21:63

El spuse: “Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebaţi-i, dacă pot grăi!”

Verse 64 — Surah Al-Anbiya 21:64

Atunci şi-au venit în fire şi au spus: “Sunteţi nedrepţi!”

Verse 65 — Surah Al-Anbiya 21:65

Apoi s-au rătăcit la cap iarăşi: “Ştii că aceştia nu grăiesc?”

Verse 66 — Surah Al-Anbiya 21:66

El spuse: “Voi vă închinaţi, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc şi nici nu vă păgubesc

Verse 67 — Surah Al-Anbiya 21:67

Ruşine vouă şi celor cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeţi, oare?”

Verse 68 — Surah Al-Anbiya 21:68

Ei au spus: “Ardeţi-l! Ajutaţi-vă dumnezeii, dacă sunteţi cu fapta!”

Verse 69 — Surah Al-Anbiya 21:69

Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham răcoare şi tihnă!”

Verse 70 — Surah Al-Anbiya 21:70

Ei au vrut să-i facă un vicleşug, însă Noi i-am rânduit printre cei prea-pierduţi

Verse 71 — Surah Al-Anbiya 21:71

Noi l-am mântuit, ca şi pe Lot, ducându-l în ţinutul ce l-am binecuvântat pentru toate lumile

Verse 72 — Surah Al-Anbiya 21:72

Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi

Verse 73 — Surah Al-Anbiya 21:73

Noi i-am făcut căpetenii ca să călăuzească după porunca Noastră. Noi le-am dezvăluit făptuirea binelui, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Şi ei ne-au fost închinători nouă

Verse 74 — Surah Al-Anbiya 21:74

Noi i-am dăruit lui Lot înţelepciunea şi ştiinţa. Noi l-am mântuit din cetatea ce făptuia spurcăciuni. Ei erau un popor rău, stricat

Verse 75 — Surah Al-Anbiya 21:75

Noi l-am înconjurat cu milostivenia Noastră, căci el a fost dintre cei drepţi

Verse 76 — Surah Al-Anbiya 21:76

Şi Noe! Când ne-a chemat, i-am răspuns şi l-am mântuit pe el şi pe ai lui de necazul cel mare

Verse 77 — Surah Al-Anbiya 21:77

Noi l-am mântuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rău şi Noi l-am înecat cu totul

Verse 78 — Surah Al-Anbiya 21:78

Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor

Verse 79 — Surah Al-Anbiya 21:79

Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care au făcut-o

Verse 80 — Surah Al-Anbiya 21:80

Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgia voastră. Sunteţi mulţumitori, oare

Verse 81 — Surah Al-Anbiya 21:81

Noi am supus lui Solomon vântul care la porunca lui suflă ca o furtună asupra pământului pe care l-am binecuvântat. Noi suntem Cei care ştiu

Verse 82 — Surah Al-Anbiya 21:82

Unii diavoli se scufundau pentru el, iar alţii făceau alte treburi, în timp ce Noi vegheam asupra lor

Verse 83 — Surah Al-Anbiya 21:83

Şi Iov! El îl chema pe Domnul său: “Nenorocirea m-a lovit, însă Tu eşti Cel prea milostiv dintre milostivi!”

Verse 84 — Surah Al-Anbiya 21:84

Noi i-am răspuns: am îndepărtat nenorocirea de la el şi i i-am dat înapoi pe ai săi şi încă pe atât asemenea lor ca milostivenie de la Noi şi o amintire pentru închinători

Verse 85 — Surah Al-Anbiya 21:85

Şi Ismail, şi Idris, şi Du-l-Kifl! Toţi au fost răbdători

Verse 86 — Surah Al-Anbiya 21:86

Noi i-am înconjurat cu milostivenia Noastră. Ei sunt dintre cei drepţi

Verse 87 — Surah Al-Anbiya 21:87

Şi Du-n-Nun! El a plecat mânios, închipuindu-şi că nu putem nimic pentru el. El striga din întunecimi: “Nu este Dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi!”

Verse 88 — Surah Al-Anbiya 21:88

Noi i-am răspuns şi l-am mântuit de mâhnire. Aşa îi mântuim pe credincioşi

Verse 89 — Surah Al-Anbiya 21:89

Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”

Verse 90 — Surah Al-Anbiya 21:90

Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi

Verse 91 — Surah Al-Anbiya 21:91

Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi

Verse 92 — Surah Al-Anbiya 21:92

Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă

Verse 93 — Surah Al-Anbiya 21:93

Ei se despart unii de alţii, însă toţi se întorc apoi la Noi

Verse 94 — Surah Al-Anbiya 21:94

Cel care săvârşeşte fapte bune şi este credincios, zelul lui nu va fi şters, căci Noi îl vom scrie

Verse 95 — Surah Al-Anbiya 21:95

Un blestem este asupra fiecărei cetăţi pe care am nimicit-o ca ei să nu se mai întoarcă acolo

Verse 96 — Surah Al-Anbiya 21:96

până ce nu li se va deschide lui Gog şi Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece înăţime

Verse 97 — Surah Al-Anbiya 21:97

Făgăduiala cea adevărată se apropie. Privirile celor care tăgăduiesc se înţepenesc: “Vai nouă că am fost nepăsători, ba am fost chiar nedrepţi!”

Verse 98 — Surah Al-Anbiya 21:98

“Voi şi cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu veţi fi hrană pentru Gheena în care veţi intra

Verse 99 — Surah Al-Anbiya 21:99

Dacă aceştia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri şi

Verse 100 — Surah Al-Anbiya 21:100

vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”

Verse 101 — Surah Al-Anbiya 21:101

Celor cărora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi îndepărtaţi de aici

Verse 102 — Surah Al-Anbiya 21:102

Ei nu vor auzi urletul ei şi vor avea de-a pururi ceea ce poftesc

Verse 103 — Surah Al-Anbiya 21:103

Groaza cea mare nu-i va mâhni şi îngerii le vor ieşi în întâmpinare: “Aceasta este Ziua voastră care v-a fost făgăduită

Verse 104 — Surah Al-Anbiya 21:104

Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie.” Aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini

Verse 105 — Surah Al-Anbiya 21:105

Noi am scris Psalmii întru amintire: “Robii Mei cei drepţi vor moşteni pământul.”

Verse 106 — Surah Al-Anbiya 21:106

Întru aceasta este o înştiinţare pentru poporul închinător

Verse 107 — Surah Al-Anbiya 21:107

Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi

Verse 108 — Surah Al-Anbiya 21:108

Spune: “Mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Îi sunteţi Lui supuşi

Verse 109 — Surah Al-Anbiya 21:109

Spune-le, dacă ei întorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotrivă, însă nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori departe

Verse 110 — Surah Al-Anbiya 21:110

Dumnezeu ştie ceea ce este rostit tare şi ştie ceea ce ascundeţi

Verse 111 — Surah Al-Anbiya 21:111

Eu nu ştiu! Aceasta v-ar putea fi vouă ispită şi bucurie vremelnică!”

Verse 112 — Surah Al-Anbiya 21:112

Spune: “Domnul meu! Judecă întru Adevăr! Domnul nostru este Milostivul căruia i se cere ajutorul împotriva a ceea ce născociţi.”