Romanian - Chapter 68 - Al-Qalam

Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei

Tu, har Domnului tău, nu eşti îndrăcit

O răsplată necurmată vei avea

Tu ai o fire prea-înălţată

Ai să vezi şi au să vadă

care dintre voi este apucatul

Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum îi ştie prea bine pe cei călăuziţi

Nu da ascultare celor care hulesc

Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească

Nu da ascultare celui care se tot jură, însă este om de nimic

şi nici clevetitorului care umblă cu bârfa

nici celui care se pune în calea binelui, călcător de lege şi păcătos

nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat

Nu-i da ascultare chiar de este avut în bogăţie şi fii

Când versetele Noastre îi sunt citite, el spune: “Poveşti de-ale celor dintâi!”

Atunci, Noi îl vom însemna pe nas

fără nici o îngrădire

O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, în vreme ce ei dormeau

iar dimineaţa, era ca şi culeasă

Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige

“Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”

Şi plecară la drum şuşotind între ei

“Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”

Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul

Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”

Suntem acum lipsiţi de tot!”

Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”

Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”

Şi ei se întoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se

Ei spuseră: “Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi

Poate Domnul nostru ne va da nouă în schimb ceva mai bun decât aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.”

Aceasta le-a fost osânda, însă osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti

Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii

Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi

Ce aveţi? Cum judecaţi

Aveţi vreo carte din care învăţaţi

Din care aveţi ce alege

Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung până în Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi

Întreabă-i: “Care, dintre voi, este chezaş?”

Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul

În Ziua când picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, însă nu vor mai putea

Îşi vor lăsa privirile în jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe când erau sănătoşi

Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi îl vom duce din treaptă în treaptă pe unde nici nu ştie

Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş

Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii strivitoare

Ori sunt ei atât de aproape de Taină încât scriu

Rabdă întru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe când se înăbuşea

Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pământul gol

Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi

Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea când aud amintirea şi spun: “Cu adevărat este îndrăcit!”

Aceasta nu este însă decât o amintire pentru lumi