Romanian - Chapter 75 - Al-Qiyamah

Nu! Jur pe Ziua Învierii

Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor

Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele

Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale

Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul

Atunci când vederea fi-va fulgerată

când luna fi-va acoperită

când soarele şi luna împreună fi-vor puşi

În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare

În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare

În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă

Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită

chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile

Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi

Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim

Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi

Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles

Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

şi daţi la spate Viaţa de Apoi

În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

către Domnul lor căutând

În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate

la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând

Ba nu! Când sufletul va sta să iasă

i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape

şi picioarele i se vor strânge unul într-altul

în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat

El nu a crezut şi nici nu s-a rugat

ci a hulit şi spatele a întors

apoi ţanţoş la ai săi a mers

Vai ţie! Vai

Şi iarăşi: Vai ţie! Vai

Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte

N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată

iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat

apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie

Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă