Back to Languages

Romanian - Chapter 12 - Yusuf

Translation by George Grigore — Permalink

Verse 1 — Surah Yusuf 12:1

Alif. Lam. Ra. Acestea sunt versetele Cartii deslusite

Verse 2 — Surah Yusuf 12:2

pe care am pogorat-o ca un Coran arab. Poate veti pricepe

Verse 3 — Surah Yusuf 12:3

Noi iti vom istorisi cele mai frumoase istorii, dezvaluindu-ti acest Coran, cu toate ca tu mai inainte ai fost dintre cei nepasatori

Verse 4 — Surah Yusuf 12:4

Cand Iosif ii spuse tatalui sau: “O, tata! Am vazut unsprezece stele, soarele si luna, da, le-am vazut prosternandu-se inaintea mea.”

Verse 5 — Surah Yusuf 12:5

El spuse: “Fiul meu! Nu povesti vedenia ta fratilor tai, caci ei vor urzi viclesuguri impotriva ta.” Diavolul doar este vrajmas fatis al omului

Verse 6 — Surah Yusuf 12:6

Astfel Domnul tau te va alege si te va invata talcuirea spuselor si va desavarsi harul Sau asupra ta si asupra neamului lui Iacob, precum l-a desavarsit si asupra celor doi stramosi ai tai, Abraham si Isaac. Domnul tau este Stiutor, Intelept

Verse 7 — Surah Yusuf 12:7

Intru Iosif si intru fratii sai sunt semne pentru cei care intreaba

Verse 8 — Surah Yusuf 12:8

cand spun: “Iosif si fratele sau sunt mai dragi tatalui nostru decat noi, cu toate ca noi suntem o ceata! Tatal nostru este intr-o ratacire vadita

Verse 9 — Surah Yusuf 12:9

Omorati-l pe Iosif ori alungati-l de pe pamant ca tatal vostru sa aiba ochi doar pentru voi. Astfel, voi veti fi, dupa el, oameni de vaza.”

Verse 10 — Surah Yusuf 12:10

Unul dintre ei spuse atunci: “Nu-l omorati pe Iosif, ci auncati-l in adancurile nevazute ale fantanii. De veti face asa, vreo caravana il va lua.”

Verse 11 — Surah Yusuf 12:11

Ei spusera: “O, tata al nostru! Ce ai de nu ni-l incredintezi noua pe Iosif? Noi ii vom purta de grija

Verse 12 — Surah Yusuf 12:12

Trimite-l maine cu noi, se va bucura si se va juca, iar noi vom veghea asupra lui.”

Verse 13 — Surah Yusuf 12:13

El spuse: “Sunt mahnit ca plecati cu el. Imi este teama sa nu-l manance vreun lup, cand voi nu veti lua seama la el.”

Verse 14 — Surah Yusuf 12:14

Ei spusera: “Daca il mananca lupul, si noi suntem o ceata, atunci vom fi pierduti!”

Verse 15 — Surah Yusuf 12:15

Ei plecara cu el, apoi cazura la invoiala sa-l arunce in adancurile nevazute ale fantanii. Noi i-am dezvaluit atunci: “Tu le vei da stire mai tarziu de fapta lor cand nici nu se vor astepta.”

Verse 16 — Surah Yusuf 12:16

In amurg venira la tatal lor plangand

Verse 17 — Surah Yusuf 12:17

si spunand: “O, tata al nostru! Noi am plecat sa ne luam la intrecere si l-am lasat pe Iosif langa lucrurile noastre, iar lupul l-a mancat. Tu nu vei crede, insa noi spunem adevarul.”

Verse 18 — Surah Yusuf 12:18

Ei ii adusera camasa cu sange mincinos. Tatal lor spuse: “Numai voi insiva ati inchipuit o atare fapta! Rabdare cuviincioasa! Lui Dumnezeu ii cerem ajutorul impotriva a ceea ce povestiti!”

Verse 19 — Surah Yusuf 12:19

Si iata ca veni o caravana. Ei il trimisera pe sacagiu care cobori ciutura sa. El spuse: “Ce veste buna! Iata un fecior!” Ei il ascunsera ca pe o marfa, insa Dumnezeu stia ceea ce faceau

Verse 20 — Surah Yusuf 12:20

Ei il vandura pe un pret de nimic, numai pe cativa dirhami, caci nu il pretuiau deloc

Verse 21 — Surah Yusuf 12:21

Cel care il cumparase, si care era din Egipt, spuse femeii sale: “Cinsteste-i venirea, poate ne va fi de folos ori poate il vom lua ca fiu.” Noi i-am dat un loc lui Iosif in aceasta tara ca sa il invatam talcuirea spuselor. Dumnezeu este Biruitor in porunca Sa, insa cei mai multi oameni nu stiu

Verse 22 — Surah Yusuf 12:22

Cand ajunse in putere, noi ii daruiram intelepciune si stiinta. Asa ii rasplatim pe faptuitorii de bine

Verse 23 — Surah Yusuf 12:23

Celei care-l primise in casa sa ii cazuse cu tronc. Ea inchise usile si-i spuse: “Iata-ma sunt a ta!” El spuse: “Doamne fereste! Stapanul meu mi-a facut o frumoasa primire. Cei nedrepti nu sunt fericiti.”

Verse 24 — Surah Yusuf 12:24

Ea se gandea la el, si el s-ar fi gandit la ea, daca nu ar fi vazut dovada vadita de la Domnul sau. Noi am indepartat raul si desfraul de la el, iar El a fost dintre robii Nostri cei curati

Verse 25 — Surah Yusuf 12:25

Amandoi alearga la usa si ea ii rupse camasa lui Iosif in spate. La usa, aflandu-l pe sotul sau, spuse: “Care este rasplata celui ce voieste casei tale raul? Sa fie intemnitat ori sa i se dea o osanda dureroasa?”

Verse 26 — Surah Yusuf 12:26

Iosif spuse: “Ea s-a legat de mine!” Un om din casa marturisi astfel: “Daca camasa este rupta in fata, femeia spune adevarul, iar barbatul este mincinos

Verse 27 — Surah Yusuf 12:27

Daca camasa este rupta in spate, femeia este mincinoasa, iar barbatul spune adevarul.”

Verse 28 — Surah Yusuf 12:28

Cand vazu camasa sa rupta in spate, spuse: “Acesta este unul dintre viclesugurile voastre. Viclesugul vostru este cumplit

Verse 29 — Surah Yusuf 12:29

Iosife, indeparteaza-te de aceasta, iar tu, cere-i iertare pentru pacatul tau, caci tu esti vinovata.”

Verse 30 — Surah Yusuf 12:30

Femeile din cetate spusera: “Femeia celui puternic s-a legat de servitorul ei care i-a aprins dragostea. Noi o vedem intr-o ratacire vadita!”

Verse 31 — Surah Yusuf 12:31

Dupa ce a auzit barfele lor, le trimise invitatii si puse de li se pregati un ospat, si dadu fiecaruia un cutit. Ea ii spuse atunci lui Iosif: “Arata-te lor!” Cand ele il vazura, asa il preamarira incat isi taiara mainile. Ele spusera: “Dumnezeule, pazeste-ne! Acesta nu este un om, ci un inger plin de maretie.”

Verse 32 — Surah Yusuf 12:32

Ea spuse: “Acesta este cel pentru care voi m-ati ponegrit! Eu m-am legat de el, insa el a ramas curat... Daca nu va face ceea ce-i poruncesc, va fi aruncat in temnita si va fi dintre cei umiliti.”

Verse 33 — Surah Yusuf 12:33

Iosif spuse: “Domnul meu! Teminita imi este mai draga decat pacatul spre care ele ma cheama. Daca nu indepartezi de la mine viclesugul lor, voi cadea in mrejele lor si voi fi dintre cei nestiutori.”

Verse 34 — Surah Yusuf 12:34

Domnul sau ii raspunse si indeparta de la el viclesugul lor. El este Auzitorul, Stiutorul

Verse 35 — Surah Yusuf 12:35

Li se nazari, dupa ce vazura semnele, sa-l intemniteze pentru o vreme

Verse 36 — Surah Yusuf 12:36

Doi tineri intrara in acelasi timp cu el in temnita. Unul dintre ei spuse: “Am visat un vis in care se facea ca storceam (struguri de) vin.” Celalalt spuse: “Eu am visat un vis in care se facea ca duceam pe cap paine din care ciuguleau pasarile. Spune-ne care-i talcul acestora, caci te vedem ca esti dintre faptuitorii de bine.”

Verse 37 — Surah Yusuf 12:37

Iosif spuse: “Nu va va veni mancarea ce va este harazita inainte de a va spune talcul acestora precum m-a invatat Domnul meu. Eu am parasit credinta unui popor ce nu credea in Dumnezeu si ce tagaduia Viata de Apoi

Verse 38 — Surah Yusuf 12:38

Eu am urmat stramosilor mei, Abraham, Isaac si Iacob. Nu se cade sa-i alaturam ceva lui Dumnezeu. Acesta este harul lui Dumnezeu asupra noastra si asupra oamenilor

Verse 39 — Surah Yusuf 12:39

O, voi, sotii mei de temnita! Mai multi stapani razletiti va sunt mai buni decat Dumnezeu, Unul, Biruitorul

Verse 40 — Surah Yusuf 12:40

Celor carora voi va inchinati in locul Lui nu sunt decat niste nume pe care voi si tatii vostri li le-ati dat fara ca Dumnezeu sa va fi pogorat vreo imputernicire pentru aceasta. Judecata este doar a lui Dumnezeu. El a poruncit sa va inchinati numai Lui. Aceasta este Legea cea Dreapta, insa cei mai multi oameni nu stiu

Verse 41 — Surah Yusuf 12:41

O, sotii mei de temnita! Unul dintre voi va turna vin stapanului sau, iar celalalt va fi rastignit, si pasarile ii vor ciuguli capul. Este lucru hotarat cel asupra caruia m-ati cercetat.”

Verse 42 — Surah Yusuf 12:42

El spuse atunci celui care dupa inchipuirea sa urma sa fie eliberat: “Pomeneste-ma in fata stapanului tau.” Diavolul il facu insa sa uite sa-i pomeneasca stapanului sau de Iosif, si astfel Iosif zacu cativa ani in temnita

Verse 43 — Surah Yusuf 12:43

Regele spuse: “Am avut un vis in care se facea ca sapte vaci grase erau inghitite de sapte vaci slabe, si am mai avut un vis in care se facea ca erau sapte spice verzi si tot atatea altele uscate. O, sfetnici ai mei! Limpeziti-mi talcul acestei vedenii, de stiti sa talcuiti vedenii.”

Verse 44 — Surah Yusuf 12:44

Ei spusera: “Acestea sunt vise incalcite, iar noi nu avem stiinta talcuirii viselor.”

Verse 45 — Surah Yusuf 12:45

Cel ce fusese eliberat dintre cei doi intemnitati isi aduse aminte dupa adunare si spuse: “Eu va spun talcul acestuia. Trimiteti-ma...!”

Verse 46 — Surah Yusuf 12:46

“O, tu, Iosif cel drept! Dezleaga-ne talcul celor sapte vaci grase pe care le inghit cele sapte vaci slabe, si talcul celor sapte spice verzi si a celorlalte uscate. Poate ma voi intoarce la oameni si poate ei vor afla!”

Verse 47 — Surah Yusuf 12:47

Iosif spuse: “Veti semana ca de obicei timp de sapte ani. Lasati in spic ceea ce ati secerat in afara de putinul pe care-l mancati

Verse 48 — Surah Yusuf 12:48

Sapte ani cumpliti vor veni si vor manca ceea ce ati strans inainte in afara de putinul ce l-ati pastrat

Verse 49 — Surah Yusuf 12:49

Va veni apoi un an cand oamenii vor fi salvati si vor stoarce iarasi.”

Verse 50 — Surah Yusuf 12:50

Regele spuse: “Aduceti-mi-l!” Iosif spuse cand solul se apropie de el: “Intoarce-te la stapanul tau si intreaba-l ce au de gand femeile care si-au taiat mainile. Domnul meu cunoaste doar viclesugul lor!”

Verse 51 — Surah Yusuf 12:51

Regele le spuse: “Ce intentie aveati cand v-ati legat de Iosif?” Ele spusera: “Dumnezeule, pazeste-ne! Nici un rau nu am cunoscut de la el.” Femeia celui puternic spuse: “Acum adevarul a iesit la iveala: eu am fost cea care m-am legat de el, iar el a spus adevarul

Verse 52 — Surah Yusuf 12:52

Iata, barbatul meu sa stie ca nu l-am tradat pe ascuns si ca Dumnezeu nu calauzeste viclesugul tradatorilor

Verse 53 — Surah Yusuf 12:53

Eu nu ma dezvinovatesc, caci sufletul este cel care atata spre rau, insa Domnul meu va avea mila de mine. Domnul meu este Iertatorul, Milostivul.”

Verse 54 — Surah Yusuf 12:54

Regele spuse: “Aduceti-mi-l pe Iosif! Vreau sa-l iau pe langa mine.” Dupa ce Iosif i-a vorbit, regele ii spuse: “De astazi, vei fi langa noi, investit cu putere si incredere.”

Verse 55 — Surah Yusuf 12:55

Iosif spuse: “Incredinteaza-mi hambarele tarii si le voi fi pazitor priceput.”

Verse 56 — Surah Yusuf 12:56

Noi i-am dat un loc lui Iosif in aceasta tara. El poate locui unde voieste. Noi dam milostivenia Noastra cui voim si nu lasam sa se piarda rasplata fapturilor de bine

Verse 57 — Surah Yusuf 12:57

Rasplata in Viata de Apoi este insa si mai buna pentru cei care cred si se tem

Verse 58 — Surah Yusuf 12:58

Si iata ca venira si fratii lui Iosif, intrara la el si el ii recunoscu, insa ei nu-l recunoscura

Verse 59 — Surah Yusuf 12:59

El spuse dupa ce le dadu cele de trebuinta: “Aduceti-mi-l pe un frate de-al vostru de la tatal vostru. Nu vedeti ca eu umplu masura si sunt cea mai buna gazda

Verse 60 — Surah Yusuf 12:60

Daca nu mi-l aduceti, nu veti mai avea portie la mine, si nici macar sa nu va mai apropiati.”

Verse 61 — Surah Yusuf 12:61

Ei spusera: “Vom merge sa-l cerem tatalui sau, da, o vom face!”

Verse 62 — Surah Yusuf 12:62

Iosif spuse slujitorilor sai: “Puneti-le marfurile la loc in saci. Poate le vor recunoaste atunci cand vor fi din nou in sanul familiei lor si poate se vor intoarce aici.”

Verse 63 — Surah Yusuf 12:63

Intorsi la tatal lor, ei spusera: “O, tata al nostru! Incarcatura ne-a fost oprita! Trimite-l pe fratele nostru cu noi, vom lua provizii si vom veghea asupra lui.”

Verse 64 — Surah Yusuf 12:64

El spuse: “Sa vi-l incredintez asa cum am facut odinioara cu fratele sau? Dumnezeu este prea bunul Pazitor. El este prea milosul Milosilor!”

Verse 65 — Surah Yusuf 12:65

Ei aflara, deschizand sacii, marfa care le fusese data inapoi. Ei spusera: “O, tata al nostru! Ce-am putea dori mai mult? Iata marfurile ne-au fost date inapoi. Vom face rost de provizii familiei noastre, si-l vom pazi pe fratele nostru. Si vom impovara mai mult o camila, insa aceasta este o povara usoara!”

Verse 66 — Surah Yusuf 12:66

El spuse: “Nu-l voi trimite cu voi pana ce nu va veti lega in fata lui Dumnezeu ca mi-l veti aduce inapoi, numai sa nu fiti loviti de vreo nenorocire.” Tatal lor le spuse dupa ce ei facusera acest legamant: “Dumnezeu este Chezas al spuselor noastre.”

Verse 67 — Surah Yusuf 12:67

El mai spuse apoi: “Fiii mei! Nu intrati pe o singura poarta, ci intrati pe porti felurite. Eu nu va sunt de nici un folos in fata lui Dumnezeu. A lui Dumnezeu este judecata. Lui ma incredintez, caci Lui se incredinteaza cei care se incredinteaza!”

Verse 68 — Surah Yusuf 12:68

Atunci cand intrara, asa cum le poruncise tatal lor, nu le-ar fi fost de folos cu nimic la Dumnezeu, daca acest lucru n-ar fi fost hotarat, in sufletul lui Iacob, de catre Dumnezeu. Iacob stapanea stiinta pe care Noi i-o dadusem, insa cei mai multi oameni nu stiu

Verse 69 — Surah Yusuf 12:69

Cand intrara la Iosif, acesta il lua pe fratele sau de o parte si-i spuse: “Eu sunt fratele tau. Nu te mahni de ceea ce mi-au facut!”

Verse 70 — Surah Yusuf 12:70

Dupa ce le-a dat merindele, el puse cupa sa in sacul fratelui sau, apoi cineva le striga tare: “Voi, din caravana, sunteti niste hoti!”

Verse 71 — Surah Yusuf 12:71

Acestia spusera, intorcandu-se: “Ce cautati?”

Verse 72 — Surah Yusuf 12:72

Ei spusera: “Cautam cupa regelui. Cel care o va duce inapoi va primi drept rasplata, incarcatura unei camile. Eu ma pun chezas pentru aceasta!”

Verse 73 — Surah Yusuf 12:73

Ei spusera: “Pe Dumnezeu! Noi stim ca nu am venit aici ca sa semanam stricaciunea pe acest pamant si ca nu suntem hoti.”

Verse 74 — Surah Yusuf 12:74

Ei spusera: “Care va fi rasplata sa, de mintiti?”

Verse 75 — Surah Yusuf 12:75

Fratii lui Iosif spusera: “Rasplata sa? Cel in al carui sac se va afla cupa va fi el insusi rasplata. Asa ii rasplatim pe nedrepti.”

Verse 76 — Surah Yusuf 12:76

Iosif prinse a cerceta ceilalti saci inaintea sacului fratelui sau, apoi scoase cupa din sacul fratelui sau. Noi i-am dezvaluit acest viclesug lui Iosif, caci altfel nu l-ar fi putut lua pe fratele sau, dupa legea regelui, ci doar cu voia lui Dumnezeu. Noi punem pe trepte inalte pe cine voim. Deasupra tuturor celor care stapanesc o stiinta, El este Stiutorul

Verse 77 — Surah Yusuf 12:77

Multi spusera: “Daca el a furat, si alt frate de-al lui a furat mai inainte.” Iosif tainui in sufletul sau si nu le dadu nimic in vileag. El spuse: “Voi stati destul de rau! Dumnezeu stie ce-o sa spuneti!”

Verse 78 — Surah Yusuf 12:78

Ei spusera: “O, puternice! El are un tata tare batran, asadar, ia pe unul dintre doi in locul lui, caci noi te vedem a fi dintre faptuitorii de bine.”

Verse 79 — Surah Yusuf 12:79

El spuse: “Sa ma fereasca Dumnezeu sa iau pe un altul in locul celui la care am aflat bunul nostru, caci, atunci, am fi nedrepti!”

Verse 80 — Surah Yusuf 12:80

Si cand n-au mai avut nici o nadejde de la el, prinsera sa se sfatuiasca. Cel mai mare dintre ei spuse: “Nu stiti ca tatal vostru a luat de la voi o juruinta inaintea lui Dumnezeu, si ca odinioara noi ne-am purtat urat cu Iosif? Eu nu voi parasi acest tinut, pana ce tatal meu nu-mi va da ingaduinta ori Dumnezeu nu ma va judeca, caci El este prea-bunul Judecator

Verse 81 — Surah Yusuf 12:81

Intoarceti-va la tatal vostru si spuneti-i: “O, tata al nostru! Fiul tau a furat, iar noi nu marturisim decat ceea ce stim si nu suntem pastratorii celor nevazute

Verse 82 — Surah Yusuf 12:82

Intreaba-i pe locuitorii cetatii in care am fost si caravana cu care am venit. Noi spunem adevarul.”

Verse 83 — Surah Yusuf 12:83

Iacob spuse: “Nu!... Numai voi insiva ati inchipuit o atare fapta... Rabdare cuviincioasa! Dumnezeu, poate, mi-i va da inapoi pe toti! El este Stiutorul, Inteleptul!”

Verse 84 — Surah Yusuf 12:84

El spuse, intorcandu-le spatele: “O, ce rau imi pare dupa Iosif!” Ochii sai se albira de mahnire: era coplesit

Verse 85 — Surah Yusuf 12:85

Ei spusera: “Pe Dumnezeu! Nu vei inceta sa te gandesti la Iosif pana ce nu vei ajunge la capatul puterilor ori pana nu vei pieri.”

Verse 86 — Surah Yusuf 12:86

El spuse: “Eu numai la Dumnezeu ma plang de nenorocirea si mahnirea mea. Pe Dumnezeu, eu stiu ceea ce voi nu stiti

Verse 87 — Surah Yusuf 12:87

O, fiii mei! Plecati si dati-le de urma lui Iosif si fratelui sau! Nu deznadajduiti de la Duhul lui Dumnezeu! Nu deznadajduiesc de la Duhul lui Dumnezeu decat tagaduitorii.”

Verse 88 — Surah Yusuf 12:88

Ei spusera cand intrara la Iosif: “O, puternice!” Nenorocirea ne-a lovit pe noi si casa noastra. Noi aducem o marfa saracacioasa. Umple-ne masura si fa-ti pomana cu noi. Dumnezeu ii rasplateste pe cei care dau de pomana”

Verse 89 — Surah Yusuf 12:89

El spuse: “Stiti ce i-ati facut lui Iosif si fratelui sau in nestiinta voastra?”

Verse 90 — Surah Yusuf 12:90

Ei spusera: “Nu cumva tu esti Iosif?” El raspunse: “Eu sunt Iosif si acesta este fratele meu. Domnul ne-a daruit din harul Sau. Cel care se teme si rabda sa stie ca Dumnezeu nu lasa sa se piarda rasplata faptuitorilor de bine.”

Verse 91 — Surah Yusuf 12:91

Ei spusera: “Pe Dumnezeu! Dumnezeu te-a ales inaintea noastra. Noi suntem gresiti.”

Verse 92 — Surah Yusuf 12:92

El spuse: “Nici o dojenire nu va va fi facuta astazi. Dumnezeu sa va ierte voua! El este prea Milosul milosilor

Verse 93 — Surah Yusuf 12:93

Luati aceasta camasa si puneti-o pe fata tatalui meu si el isi va recapata vederea, apoi aduceti-mi-i pe toti ai vostri.”

Verse 94 — Surah Yusuf 12:94

Pe cand caravana era pe drumul de intoarcere, tatal lor spuse: “Simt mirosul lui Iosif. Sa nu-mi spuneti ca aiurez!”

Verse 95 — Surah Yusuf 12:95

Ei spusera: “Pe Dumnezeu! Iata-te in vechea ta ratacire!”

Verse 96 — Surah Yusuf 12:96

Cand sosi vestitorul, puse camasa lui Iosif pe fata lui Iacob, si, atunci, isi recapata vederea. El spuse: “Nu v-am spus ca eu stiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu stiti?”

Verse 97 — Surah Yusuf 12:97

Ei spusera: “O, tata al nostru! Cere pentru noi iertarea pacatelor noastre, caci noi am fost gresiti.”

Verse 98 — Surah Yusuf 12:98

El spuse: “Pentru voi am sa cer iertare Domnului meu. El este Iertatorul, Milostivul.”

Verse 99 — Surah Yusuf 12:99

Cand intrara la Iosif, acesta isi imbratisa parintii spunand: “Intrati in tihna in Egipt, de vrea Dumnezeu.”

Verse 100 — Surah Yusuf 12:100

El ii inalta pe parintii sai pe tron, iar ei se prosternara dinaintea lui. El spuse: “Tata! Aceasta este talcuirea vedeniei mele de odinioara. Domnul meu a implinit-o, caci El mi-a facut numai bine. M-a scos din temnita si v-a adus pe voi din pustie dupa ce diavolul bagase zazanie intre mine si fratii mei. Domnul meu este binevoitor cu cine voieste. El este Stiutorul, Inteleptul

Verse 101 — Surah Yusuf 12:101

Domnul meu! Tu mi-ai dat o asemenea putere si tu m-ai invatat sa talcuiesc spusele. Creator al cerurilor si al pamantului, tu esti Stapanul meu in Viata de Acum si in Viata de Apoi. Ia-ma la tine ca supus si pune-ma intre cei drepti.”

Verse 102 — Surah Yusuf 12:102

Aceasta este dintre istoriile privitoarele la Taina pe care ti-o dezvaluim. Tu nu ai fost langa ei, cand se invoira la treaba, urzind viclesuguri

Verse 103 — Surah Yusuf 12:103

Cei mai multi dintre oameni nu sunt credinciosi, chiar daca tu tii sa fie

Verse 104 — Surah Yusuf 12:104

Tu lor nu le ceri rasplata, caci aceasta nu este decat o amintire pentru lumi

Verse 105 — Surah Yusuf 12:105

Cate semne nu sunt in ceruri si pe pamant, insa ei trec pe langa ele nepasatori

Verse 106 — Surah Yusuf 12:106

Cei mai multi nu cred in Dumnezeu decat alaturandu-I pe altii

Verse 107 — Surah Yusuf 12:107

Sunt siguri ca nu va veni asupra lor, invaluitoare, osanda lui Dumnezeu? Ori ca Ceasul nu le va veni deodata de unde nici nu se asteapta

Verse 108 — Surah Yusuf 12:108

Spune: “Aceasta este calea mea. Eu il chem pe Dumnezeu cu intreaga stiinta, eu si cei care ma urmeaza. Marire lui Dumnezeu! Eu nu sunt dintre inchinatorii la idoli.”

Verse 109 — Surah Yusuf 12:109

Noi nu am trimis inaintea ta decat barbati ce locuiau in cetati si carora le-am dezvaluit. Ei nu au umblat pe pamant si nu au vazut cum a fost sfarsitul celor dinaintea lor? Lacasul de Apoi este mai bun pentru cei care se tem. Nu pricep ei, oare

Verse 110 — Surah Yusuf 12:110

Cand trimisii au fost deznadajduiti inchipuindu-si ca au fost mintiti, le-a venit ajutorul Nostru. Noi mantuim pe cine voim, insa urgia Noastra nu se abate de la poporul nelegiuit

Verse 111 — Surah Yusuf 12:111

In istoriile lor este invatatura pentru cei daruiti cu minte. Aceasta nu este o poveste nascocita, ci este o intarire a ceea ce era inainte de ea, o lamurire a fiecarui lucru, calauzire si milostivenie pentru un popor care crede