Verse 1 — Surah Al-Araf 7:1
Alif. Lam. Mim. Sad
Verse 2 — Surah Al-Araf 7:2
Este o Carte pogorata tie — nici o neliniste sa nu fie in inima ta ca sa-i previi cu ea — si o amintire credinciosilor
Verse 3 — Surah Al-Araf 7:3
Urmati ceea ce v-a fost pogorat voua de la Domnul vostru, nu urmati alti obladuitori in afara Lui. Voi cei ce chibzuiti atat de putin
Verse 4 — Surah Al-Araf 7:4
Cate cetati n-am nimicit? Urgia Noastra se abatu asupra lor noaptea in somn ori ziua la odihna
Verse 5 — Surah Al-Araf 7:5
Cand urgia Noastra s-a abatut asupra lor, ei nu au strigat decat: “Da, am fost nedrepti!”
Verse 6 — Surah Al-Araf 7:6
Noi ii vom intreba pe cei carora le-a fost trimisa solia, precum ii vom intreba si pe trimisi
Verse 7 — Surah Al-Araf 7:7
Noi le vom povesti cu stiinta, caci nicicand nu am fost lipsa
Verse 8 — Surah Al-Araf 7:8
In Ziua aceea, se va cantari. Acesta-i Adevarul! Acei ale caror fapte vor atarna greu vor fi fericiti
Verse 9 — Surah Al-Araf 7:9
Cei ale caror fapte vor atarna usor: acestia sunt cei care s-au pierdut pe ei insisi, caci ei au fost nedrepti fata de semnele Noastre
Verse 10 — Surah Al-Araf 7:10
Noi v-am facut loc pe pamant. Noi v-am daruit traiul. Ce putina multumire dati insa
Verse 11 — Surah Al-Araf 7:11
Noi v-am creat, apoi v-am desavarsit chipul, dupa care am spus ingerilor: “Prosternati-va inaintea lui Adam.” Si ei asa facura in afara de Iblis care nu a fost intre cei care s-au prosternat
Verse 12 — Surah Al-Araf 7:12
Dumnezeu spuse: “Ce te opreste sa te prosternezi, atunci cand iti poruncesc? El spuse: “Eu sunt mai bun decat el, caci pe mine m-ai facut din foc, iar pe el l-ai facut din lut.”
Verse 13 — Surah Al-Araf 7:13
Dumnezeu spuse: “Coboara de aici! Tu nu ai sa te arati trufas in acest loc. Iesi, caci tu esti dintre cei josnici!”
Verse 14 — Surah Al-Araf 7:14
El spuse: “Pasuieste-ma pana in ziua cand vor fi sculati.”
Verse 15 — Surah Al-Araf 7:15
Dumnezeu spuse: “Esti pasuit!”
Verse 16 — Surah Al-Araf 7:16
El spuse: “Din princina ispitei ce ai pus-o in mine, eu ii voi pandi pe calea Ta cea dreapta
Verse 17 — Surah Al-Araf 7:17
apoi ii voi hartui din fata si din spate, din stanga si din dreapta. Si Tu nu vei afla la cei mai multi dintre ei nici o multumire.”
Verse 18 — Surah Al-Araf 7:18
Dumnezeu spuse: “Iesi de aici, marsavule, lepadatule! Voi umple Gheena cu voi toti si cu toti cei care te vor urma”
Verse 19 — Surah Al-Araf 7:19
“O, Adam! Locuieste in Gradina, tu si soata ta. Mancati din roadele sale de oriunde vreti, insa nu va apropiati de pomul acesta, caci altminterea veti fi dintre cei nedrepti.”
Verse 20 — Surah Al-Araf 7:20
Diavolul ii ispiti sa le arate goliciunea ce le era inca ascunsa. El spuse: “Domnul vostru v-a oprit de la acest pom ca sa va impiedice sa ajungeti ingeri ori sa fiti dintre nemuritori.”
Verse 21 — Surah Al-Araf 7:21
Apoi le jura: “Eu voua va sunt un sfetnic vrednic de incredere.”
Verse 22 — Surah Al-Araf 7:22
Si asa ii duse in ispita. Cand gustara din rodul pomului, isi vazura goliciunea si atunci se apucara sa insire pe ei frunze din Gradina. Domnul lor ii striga: “Nu v-am oprit acest pom? Nu v-am spus ca Diavolul va este voua vrajmas fatis?”
Verse 23 — Surah Al-Araf 7:23
Ei spusera: “Domnul nostru! Noi ne-am nedreptatit pe noi insine. Daca Tu nu ne ierti noua, si nu ne miluiesti, atunci vom fi pierduti.”
Verse 24 — Surah Al-Araf 7:24
Dumnezeu spuse: “Coborati! Vrajmasi veti fi unul altuia. Veti afla pe pamant un loc locuinta si desfatare pentru o vreme.”
Verse 25 — Surah Al-Araf 7:25
El mai spuse: “Pe pamant veti trai, pe pamant veti muri si din pamant veti fi scosi
Verse 26 — Surah Al-Araf 7:26
O, fii ai lui Adam! Am pogorat asupra voastra vesmant si pene care sa va acopere goliciunea, insa vesmantul pioseniei este mult mai bun!” Acesta este unul din semnele lui Dumnezeu. Poate va veti aminti
Verse 27 — Surah Al-Araf 7:27
O, fii ai lui Adam! Sa nu va ispiteasca Diavolul ca in ziua cand i-a izgonit pe stramosii nostri din Gradina, smulgandu-le vesmintele ca ei sa-si vada goliciunea. El si cohorta lui va vad, pe cand voi nu-i vedeti. Noi i-am facut pe diavoli obladuitorii celor care nu cred
Verse 28 — Surah Al-Araf 7:28
Cand acestia savarsesc o fapta rusinoasa, ei spun: “Noi am gasit ca si tatii nostri faceau intocmai. Dumnezeu ne-a poruncit-o.” Spune: “Dumnezeu nu v-a poruncit fapta rusinoasa. Voi spuneti despre Dumnezeu ceea ce nu stiti?”
Verse 29 — Surah Al-Araf 7:29
Spune: “Domnul meu a poruncit dreptate. Ridicati-va fetele in fiece loc de rugaciune. Chemati-L curati Lui in credinta. Precum v-a inceput, asa va veti intoarce la El.”
Verse 30 — Surah Al-Araf 7:30
El ii calauzeste pe unii, pe cand altii au meritat sa fie rataciti. Ei si i-au luat pe diavoli obladuitori in locul lui Dumnezeu si socot ca sunt calauziti
Verse 31 — Surah Al-Araf 7:31
O, fii ai lui Adam! Purtati podoabele voastre in orice loc de rugaciune! Mancati si beti, insa nu va lacomiti, caci Dumnezeu nu-i iubeste pe cei lacomi
Verse 32 — Surah Al-Araf 7:32
Spune: “Cine a oprit podoaba lui Dumnezeu pe care a facut-o pentru robii Sai, si bunatatile pentru trai?” Spune: “Acestea sunt ale credinciosilor in Viata de Aici si, mai ales, in Ziua Invierii.” Asa lamurim Noi semnele unui popor care stie
Verse 33 — Surah Al-Araf 7:33
Spune: “Domnul meu a oprit numai faptele rusinoase fatise ori dosite, pacatul, volnicia pe nedrept si sa-I faceti alaturare lui Dumnezeu, fara ca El sa va fi pogorat voua vreo imputernicire intru aceasta, precum si de a spune despre Dumnezeu ceea ce nu stiti.”
Verse 34 — Surah Al-Araf 7:34
Fiece adunare are un soroc. Cand le vine sorocul, ei nu pot nici sa-l intarzie si nici sa-l grabeasca cu vreun ceas
Verse 35 — Surah Al-Araf 7:35
O, fii ai lui Adam! Trimisi dintre voi vor veni la voi sa va talcuiasca semnele Mele, iar cei care se tem de Dumnezeu si se indreapta, nu vor cunoaste teama si nu vor fi mahniti
Verse 36 — Surah Al-Araf 7:36
Cei care socot semnele Noastre minciuni, cei care din trufie intorc spatele, acestia vor fi sotii Focului, unde vor vesnici
Verse 37 — Surah Al-Araf 7:37
Cine este mai nedrept decat cel care nascoceste o minciuna asupra lui Dumnezeu ori cel care socoate semnele Sale minciuni? Acestia isi vor lua partea lor dupa Carte, pana ce vor veni la ei trimisii Nostri sa-i intrebe: “Unde sunt cei pe care ii chemati in locul lui Dumnezeu?” Ei vor spune: “Ne-au parasit.” Ei vor marturisi asupra lor insisi ca au fost tagaduitori
Verse 38 — Surah Al-Araf 7:38
Dumnezeu va spune: “Intrati in Foc la adunarile de ginni si oameni care-au fost inaintea voastra.” De fiece data cand o adunare va intra in Foc o va blestema pe sora sa. Atunci cand se vor afla cu toatele, cea de pe urma va spune celei dintai: “Domnul nostru! Acestia sunt cei care ne-au ratacit! Da-le lor focul ca osanda indoita. Dumnezeu va spune: “Fiecare va avea osanda sa indoit, insa voi inca nu stiti nimic.”
Verse 39 — Surah Al-Araf 7:39
Cea dintai va spune celei de pe urma: “Nu sunteti cu nimic mai presus decat noi, gustati osanda a ceea ce ati agonisit!”
Verse 40 — Surah Al-Araf 7:40
Portile cerului nu vor fi deschise celor care au socotit semnele Noastre minciuni si nici celor care au intors spatele cu trufie: ei nu vor intra in Rai cata vreme camila nu va trece prin urechile acului. Astfel ii rasplatim pe cei pacatosi
Verse 41 — Surah Al-Araf 7:41
Ei vor avea din Gheena paturi si deasupra lor vor fi acoperaminte. Astfel ii rasplatim pe cei nedrepti
Verse 42 — Surah Al-Araf 7:42
Cei care cred si savarsesc fapte bune — Noi nu impovaram nici un suflet decat dupa putinta sa — acestia vor fi sotii Raiului, unde vor vesnici
Verse 43 — Surah Al-Araf 7:43
Noi le vom smulge din piepturi ura ce vor mai fi avut-o. Raurile vor curge la picioarele lor. Ei vor spune: “Lauda lui Dumnezeu care ne-a calauzit incoace. Noi nu am fi fost calauziti, daca Dumnezeu nu ne-ar fi calauzit. Trimisii Domnului nostru au venit cu Adevarul.” Li se va striga: “Aceasta este Gradina pe care o veti mosteni pentru ceea ce ati faptuit.”
Verse 44 — Surah Al-Araf 7:44
Sotii Gradinii vor striga sotilor Focului: “Noi am gasit adevarat ceea ce Domnul nostru ne-a fagaduit, si voi gasiti adevarat ceea ce Domnul vostru v-a fagaduit?” Ei vor spune: “Da!” Cineva va vesti intre ei: “Blestemul lui Dumnezeu cada asupra celor nedrepti
Verse 45 — Surah Al-Araf 7:45
ce abat de la Calea lui Dumnezeu pe care ei cauta s-o intortocheze, caci ei tagaduiesc Viata de Apoi.”
Verse 46 — Surah Al-Araf 7:46
Un val gros va fi pus intre Rai si Gheena, iar pe Al-’Araf vor fi oameni ce ii cunosc pe toti dupa chipurile lor. Ei vor striga sotilor Raiului: “Pace voua!” insa ei nu vor putea intra, cu toate ca ravnesc
Verse 47 — Surah Al-Araf 7:47
Atunci cand privirile lor se vor plimba peste sotii Focului, ei vor spune: “Domnul nostru! Nu ne pune laolalta cu poporul nedrept.”
Verse 48 — Surah Al-Araf 7:48
Cei de pe Al-’Araf vor striga oamenilor pe care-i cunosc dupa chipurile lor: “Ceea ce-ati adunat si de care erati mandri nu va slujeste la nimic
Verse 49 — Surah Al-Araf 7:49
Ceilalti nu sunt oare cei pentru care ati jurat ca Dumnezeu nu le va darui milostivenia Sa? Intrati in Gradina unde nu veti cunoaste nici teama si nici nu va veti mahni!”
Verse 50 — Surah Al-Araf 7:50
Sotii Focului vor striga sotilor Raiului: “Stropiti-ne cu apa ori aruncati-ne din cea cu care v-a inzestrat Dumnezeu.” Acestia vor spune: “Dumnezeu a oprit si una si alta tagaduitorilor
Verse 51 — Surah Al-Araf 7:51
care si-au socotit credinta joc si voie buna.” Viata lumeasca i-a amagit. Noi ii vom da uitarii in Ziua aceasta, asa cum si ei au dat uitarii intalnirea cu Ziua lor cand se lepadau de semnele Noastre
Verse 52 — Surah Al-Araf 7:52
Noi le-am adus o Carte si le-am lamurit-o cu intelepciune intru calauzire si milostivenie pentru un popor care crede
Verse 53 — Surah Al-Araf 7:53
Ei ce asteapta, daca nu implinirea ei? In Ziua cand va veni implinirea ei, cei care odinioara au uitat Cartea vor spune: Trimisii Domnului nostru ne-au adus deja Adevarul. Oare vom avea mijlocitori care sa ne mijloceasca si noua? Ori vom fi dusi inapoi ca sa facem ceea ce n-am facut? Ei s-au pierdut pe ei insisi, iar ceea ce au nascocit i-a parasit
Verse 54 — Surah Al-Araf 7:54
Domnul nostru este Dumnezeu. El a creat cerurile si pamantul in sase zile, apoi s-a asezat pe Tron. El acopera ziua cu noaptea care o urmeaza fara odihna. Soarele, luna si stelele sunt supuse poruncii Sale. Nu ale lui sunt Facerea si Porunca? Binecuvantat fie Dumnezeu, Stapanul lumilor
Verse 55 — Surah Al-Araf 7:55
Chemati-L pe Domnul vostru, cu smerenie si in taina. El nu-i iubeste pe calcatorii de lege
Verse 56 — Surah Al-Araf 7:56
Nu semanati stricaciunea pe pamant dupa ce a fost indreptat. Chemati-L cu frica si ravna. Milostivenia lui Dumnezeu este aproape de cei care fac binele
Verse 57 — Surah Al-Araf 7:57
El este Cel ce dezlantuie vanturile ca vestire a milostiveniei Sale. Ele poarta nori grei, pe care ii impingem catre un pamant mort. Acolo facem apa sa cada si dam la iveala roada de tot soiul. Tot asa ii vom invia si pe morti. Poate va veti aminti
Verse 58 — Surah Al-Araf 7:58
In tinutul bun, ierburile rasar singure cu ingaduinta Domnului sau, iar in tinutul rau nu rasar decat buruienile. Astfel Noi lamurim semnele unui popor multumitor
Verse 59 — Surah Al-Araf 7:59
Noi l-am trimis pe Noe poporului sau. El spuse: “O, popor al meu! Inchinati-va lui Dumnezeu. Voi nu aveti alt dumnezeu afara de El. Imi este teama pentru voi de osanda din Ziua cea cumplita.”
Verse 60 — Surah Al-Araf 7:60
Capeteniile poporului sau spusera: “Noi te vedem ratacit de-a binelea.”
Verse 61 — Surah Al-Araf 7:61
El spuse: “O, popor al meu! Eu nu sunt ratacit! Eu sunt un trimis al Domnului lumilor
Verse 62 — Surah Al-Araf 7:62
Eu va vestesc soliile Domnului meu. Eu va sunt voua un bun sfetnic. Eu stiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu stiti
Verse 63 — Surah Al-Araf 7:63
Va mirati ca o amintire de la Domnul vostru v-a venit cu un om dintre voi ca sa va previna si ca sa va temeti de Dumnezeu? Poate veti fi miluiti!”
Verse 64 — Surah Al-Araf 7:64
Ei il socotira insa mincinos, atunci Noi l-am mantuit, pe o arca, pe el si pe ai sai si i-am inecat pe cei care socoteau semnele Noastre minciuni. Era un popor de orbi
Verse 65 — Surah Al-Araf 7:65
Aditilor Noi li l-am trimis pe fratele lor Hud. El le spuse: “O, popor al meu! Inchinati-va lui Dumnezeu. Nu aveti alt dumnezeu afara de El. Nu va veti teme de El?”
Verse 66 — Surah Al-Araf 7:66
Capeteniile care, printre ai sai, erau necredincioase, spusera: “Noi iti vedem neghiobia! Noi te socotim mincinos!”
Verse 67 — Surah Al-Araf 7:67
El spuse: “O, popor al meu! Eu nu sunt neghiob, ci sunt un trimis al Domnului lumilor
Verse 68 — Surah Al-Araf 7:68
Eu v-am adus soliile Domnului meu. Eu va sunt voua sfetnic bun
Verse 69 — Surah Al-Araf 7:69
Va mirati ca o amintire a Domnului vostru v-a venit cu un om dintre voi ca sa va previna? Amintiti-va cand Domnul vostru v-a facut urmasii Sai dupa nimicirea poporului lui Noe! El v-a raspandit pe tot pamantul. Amintiti-va de binefacerile lui Dumnezeu! Poate veti fi fericiti!”
Verse 70 — Surah Al-Araf 7:70
Ei spusera: “Tu ai venit la noi ca sa ne inchinam lui Dumnezeu, Unul, si sa parasim pe cei carora tatii nostri li se inchinau? Adu-ne ceea ce ne fagaduiesti, daca spui adevarul!”
Verse 71 — Surah Al-Araf 7:71
Hud spuse: “Urgia si mania Domnului vostru cada asupra voastra! Vreti sa vorbiti cu mine de numele pe care voi si tatii vostri li le-ati dat fara ca Dumnezeu sa va fi pogorat vreo imputernicire pentru ele? Asteptati, caci si eu voi astepta laolalta cu voi!”
Verse 72 — Surah Al-Araf 7:72
Noi l-am mantuit pe el si pe ai sai prin milostivenia Noastra. Noi le-am luat suflarea celor care socoteau semnele Noastre minciuni si care nu erau credinciosi
Verse 73 — Surah Al-Araf 7:73
Tamuditilor Noi li l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: “O, popor al meu! Inchinati-va lui Dumnezeu! Nu aveti alt dumnezeu afara de El. O dovada de la Domnul vostru v-a venit. Aceasta este camila lui Dumnezeu. Este un semn pentru voi. Lasati-o sa pasca pe pamantul lui Dumnezeu! Nu-i faceti nici un rau, caci, altminterea, o osanda dureroasa va va lua!”
Verse 74 — Surah Al-Araf 7:74
Amintiti-va, El v-a ales ca urmasi, dupa aditi, si v-a dat un loc pe pamant. Voi ati zidit palate pe sesurile Sale si v-ati sapat adaposturi in munti. Amintiti-va de binefacerile lui Dumnezeu. Nu savarsiti faradelegi pe pamant, semanand stricaciune
Verse 75 — Surah Al-Araf 7:75
Capeteniile poporului sau care erau pline de trufie spusera celor slabi, acelora dintre ei care crezusera: “Stiti, voi, ca Salih este un trimis al Domnului sau?” Ei spusera: “Noi credem in ceea ce a fost trimis prin el.”
Verse 76 — Surah Al-Araf 7:76
Cei care erau plini de trufie spusera: “Noi nu credem in ceea ce voi credeti.”
Verse 77 — Surah Al-Araf 7:77
Ei ologira camila, razvratindu-se impotriva Poruncii Domnului lor, si spusera: “O, Salih! Adu-ne ceea ce ne fagaduiesti, daca tu esti dintre cei trimisi.”
Verse 78 — Surah Al-Araf 7:78
Zguduitura i-a luat. A doua zi zaceau in casele lor
Verse 79 — Surah Al-Araf 7:79
Salih se intoarse de la ei si spuse: “O, popor al meu! Eu v-am vestit solia Domnului meu. V-am fost voua sfetnic, insa voi nu-i iubiti pe sfetnici.”
Verse 80 — Surah Al-Araf 7:80
Amintiti-va de Lot! El spuse poporului sau: “Voi va dedati acestei scarbosenii pe care nimeni, pe aceste lumi, n-a mai savarsit-o inaintea voastra?”
Verse 81 — Surah Al-Araf 7:81
Voi veniti la barbati poftindu-i, si nicidecum la femei. Sunteti un popor de depravati
Verse 82 — Surah Al-Araf 7:82
Singurul raspuns al poporului sau a fost in a spune: “Izgoniti-i din cetate, caci o fac pe neprihanitii.”
Verse 83 — Surah Al-Araf 7:83
Noi i-am mantuit pe el si pe ai sai, in afara de femeia sa, caci ea se afla printre cei ramasi in urma
Verse 84 — Surah Al-Araf 7:84
Noi asupra lor am facut sa ploua o ploaie. Vezi cum a fost sfarsitul nelegiuitilor
Verse 85 — Surah Al-Araf 7:85
Oamenilor din Madian, li l-am trimis pe fratele lor Su’aib. El spuse: “O, popor al meu! Inchinati-va lui Dumnezeu! Nu aveti alt dumnezeu afara de El. Dati masura si greutatea cum se cuvine. Nu nedreptatiti oamenii in bunurile lor. Nu semanati stricaciunea pe pamant dupa ce a fost indreptat. Daca sunteti credinciosi, acesta va fi bine pentru voi
Verse 86 — Surah Al-Araf 7:86
Nu va asezati pe toate drumurile pentru a ameninta si a intoarce de la calea lui Dumnezeu pe cei care cred in El, iar voi doriti sa intortocheati aceasta cale. Amintiti-va! El v-a inmultit pe cand erati putini. Vezi cum a fost sfarsitul celor care au semanat stricaciunea
Verse 87 — Surah Al-Araf 7:87
Daca o parte dintre voi crede in solia cu care am fost trimis, iar alta parte nu crede, atunci aveti rabdare pana cand Dumnezeu va judeca intre noi. El este Cel mai bun judecator.”
Verse 88 — Surah Al-Araf 7:88
Capeteniile poporului sau care erau pline de trufie spusera: “Noi te vom izgoni din cetatea noastra, o, Su’aib, pe tine si pe cei care au crezut odata cu tine, daca nu va intoarceti la credinta noastra.” El spuse: “Cum! Chiar daca o uram
Verse 89 — Surah Al-Araf 7:89
Daca ne-am intoarce la credinta voastra, este ca si cum am nascoci o minciuna asupra lui Dumnezeu. Noi nu avem caderea sa ne mai intoarcem dupa ce Dumnezeu ne-a mantuit, numai daca Dumnezeu, Domnul nostru, ar voi aceasta. Stiinta Domnului nostru se intinde asupra tuturor lucrurilor. Noi ne incredintam lui Dumnezeu. Domnul nostru! Judeca intru Adevar intre noi si poporul cel rau, caci Tu esti cel mai bun dintre judecatori.”
Verse 90 — Surah Al-Araf 7:90
Capeteniile poporului sau care tagaduiau, spusera: “Daca il urmati pe Su’aib veti fi pierduti.”
Verse 91 — Surah Al-Araf 7:91
Zguduitura i-a luat. A doua zi zaceau in casele lor
Verse 92 — Surah Al-Araf 7:92
Cei care il socotisera pe Su’aib mincinos au disparut de parca n-au fost nicicand. Ei au fost cei pierduti
Verse 93 — Surah Al-Araf 7:93
Su’aib se intoarse de la ei, si apoi spuse: “O, popor al meu! Eu v-am vestit soliile Domnului meu. Eu v-am fost voua sfetnic. Cum m-as mahni pentru un popor de tagaduitori?”
Verse 94 — Surah Al-Araf 7:94
Noi nu am trimis nici un trimis in vreo cetate fara sa nu-i lovim pe locuitorii sai cu urgii si nenorociri. Poate se vor smeri
Verse 95 — Surah Al-Araf 7:95
Noi am schimbat raul in bine. Dand totul uitarii, ei spusera: “Amarul si bucuria i-au atins si pe tatii nostri!” Noi i-am luat deodata pe cand ei nu se asteptau
Verse 96 — Surah Al-Araf 7:96
Daca locuitorii acestei cetati ar fi crezut, daca s-ar fi temut de Dumnezeu, Noi le-am fi daruit binecuvantarile cerului si ale pamantului. Ei au hulit insa, iar Noi i-am luat pentru ceea ce-au facut
Verse 97 — Surah Al-Araf 7:97
Locuitorii acestei cetati sunt siguri ca urgia Noastra nu-i va lovi noaptea, pe cand dorm
Verse 98 — Surah Al-Araf 7:98
Locuitorii acestei cetati sunt siguri ca urgia Noastra nu-i va lovi ziua, pe cand petrec
Verse 99 — Surah Al-Araf 7:99
Ei sunt la fereala de viclesugul lui Dumnezeu? Numai cei sortiti pierii se cred la fereala de viclesugul lui Dumnezeu
Verse 100 — Surah Al-Araf 7:100
Nu am aratat oare celor care mostenesc pamantul dupa cei care au fost, ca daca am vrea, i-am lovi pentru pacatele lor, iar inimile li le-am pecetlui, si nimic nu vor mai auzi
Verse 101 — Surah Al-Araf 7:101
Acestea sunt cetatile ale caror istorii ti le povestim. Trimisii lor le-au adus dovezi vadite, insa ei nu au crezut in ceea ce odinioara socotisera minciuni. Astfel Dumnezeu pecetluieste inimile tagaduitorilor
Verse 102 — Surah Al-Araf 7:102
Noi nu am aflat la cei mai multi dintre ei niciun legamant, insa i-am aflat pe cei mai multi stricati
Verse 103 — Surah Al-Araf 7:103
Dupa ei, Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon si sfetnicii sai, insa ei au fost nedrepti fata de semnele Noastre. Vezi cum a fost sfarsitul celor care semanau stricaciunea
Verse 104 — Surah Al-Araf 7:104
Moise spuse: “O, Faraon! Eu sunt un trimis al Domnului lumilor
Verse 105 — Surah Al-Araf 7:105
Eu nu trebuie sa spun decat Adevarul despre Dumnezeu. Eu v-am adus o dovada vadita de la Domnul vostru. Lasa-i pe fiii lui Israel sa plece cu mine.”
Verse 106 — Surah Al-Araf 7:106
Faraon spuse: “Daca tu ai adus vreun semn, arata-l, de spui adevarul”
Verse 107 — Surah Al-Araf 7:107
Moise arunca toiagul, si iata-l balaur de-adevarat
Verse 108 — Surah Al-Araf 7:108
El intinse mana, si iat-o alba pentru cei care o priveau
Verse 109 — Surah Al-Araf 7:109
Capeteniile poporului lui Faraon spusera: “Acesta este un vrajitor cu multa stiinta
Verse 110 — Surah Al-Araf 7:110
ce vrea sa va izgoneasca de pe pamantul vostru. Ce porunciti?”
Verse 111 — Surah Al-Araf 7:111
Ei spusera: “Da-le un pic de zabava, lui si fratelui sau, si trimite in cetati soli ce vor strange
Verse 112 — Surah Al-Araf 7:112
si vor aduce pe toti vrajitorii cu multa stiinta.”
Verse 113 — Surah Al-Araf 7:113
Vrajitorii se dusera la Faraon si-i spusera: “Cu adevarat vom capata o rasplata de vom iesi biruitori
Verse 114 — Surah Al-Araf 7:114
El spuse: “Da, si veti fi dintre cei apropiati mie.”
Verse 115 — Surah Al-Araf 7:115
Ei spusera: “O, Moise! Arunci tu ori aruncam noi?”
Verse 116 — Surah Al-Araf 7:116
El spuse: “Aruncati! “Dupa ce ei aruncara, vrajira ochii oamenilor, ii ingrozira si dezlantuira o vraja puternica
Verse 117 — Surah Al-Araf 7:117
Noi i-am descoperit lui Moise: “Arunca-ti toiagul!” Si iata ca toiagul inghiti ceea ce ei nascocisera
Verse 118 — Surah Al-Araf 7:118
Astfel Adevarul a biruit, iar ceea ce facura ei zadarnicie a fost
Verse 119 — Surah Al-Araf 7:119
Biruiti fiind, se retrasera cu umilinta
Verse 120 — Surah Al-Araf 7:120
Vrajitorii se prosternara
Verse 121 — Surah Al-Araf 7:121
si spusera: “Noi credem in Domnul lumilor
Verse 122 — Surah Al-Araf 7:122
Domnul lui Moise si al lui Aaron.”
Verse 123 — Surah Al-Araf 7:123
Faraon spuse: “Credeti in El inainte ca eu sa va dau ingaduinta? Este un viclesug pe care l-ati nascocit ca sa-i izgoniti pe locuitorii cetatii. Veti afla curand
Verse 124 — Surah Al-Araf 7:124
Voi pune sa vi se taie mana si piciorul curmezis, iar apoi rastigniti veti fi!”
Verse 125 — Surah Al-Araf 7:125
Ei spusera: “Catre Domnul nostru ne intoarcem
Verse 126 — Surah Al-Araf 7:126
Tu ne invinuiesti numai de-a fi crezut in semnele Domnului nostru cand au ajuns la noi. Domnul nostru! Da-ne noua putere de indurare si cheama-ne la Tine, supusi Tie!”
Verse 127 — Surah Al-Araf 7:127
Capeteniile poporului lui Faraon spusera: “Il veti lasa pe Moise si poporul sau sa semene stricaciunea pe pamant si sa te inlantuie pe tine si pe dumnezeii tai?” El spuse: “Ii vom ucide pe fiii lor, iar pe fiicele lor le vom lasa sa traiasca si astfel noi asupra lor vom fi biruitori!”
Verse 128 — Surah Al-Araf 7:128
Moise spuse: “Cereti ajutor lui Dumnezeu si fiti rabdatori. Pamantul este al lui Dumnezeu si El il da mostenire cui voieste dintre robii Sai. Rasplata este a celor piosi.”
Verse 129 — Surah Al-Araf 7:129
Ei spusera: “Noi am suferit inainte ca tu sa vii la noi, precum si dupa ce ai venit.” El spuse: “Poate Domnul vostru il va nimici pe vrajmasul vostru si apoi va va face urmasii lui pe pamant pentru a vedea ce veti face.”
Verse 130 — Surah Al-Araf 7:130
Noi i-am lovit pe oamenii lui Faraon cu ani de foamete si lipsa de roade. Poate isi vor aminti
Verse 131 — Surah Al-Araf 7:131
Ei spuneau, cand un bine li se intampla: “Acesta este pentru noi!” Atunci cand un rau ii lovea insa, il socoteau pe Moise si pe ai lui vinovati de soarta lor. Oare soarta lor nu este data numai de Dumnezeu? Cei mai multi dintre ei nu stiu insa nimic
Verse 132 — Surah Al-Araf 7:132
Ei spusera: “Oricare ar fi semnul pe care ni-l aduci ca sa ne vrajesti, noi nu vom crede in tine!”
Verse 133 — Surah Al-Araf 7:133
Noi am trimis asupra lor potopul, lacustele, paduchii, broastele si sangele ca semne lesne de inteles. Ei erau insa plini de trufie! Un popor de nelegiuiti
Verse 134 — Surah Al-Araf 7:134
Ei spusera cand napasta se abatu asupra lor: “O, Moise! Cheama-L pentru noi pe Domnul tau in temeiul legamantului ce l-a facut cu tine. Daca indepartezi napasta de la noi, vom crede in tine si-i vom lasa pe fiii lui Israel sa plece cu tine.”
Verse 135 — Surah Al-Araf 7:135
Cand am ridicat insa napasta de la ei pana la un alt soroc la care vor ajunge, si-au incalcat legamintele
Verse 136 — Surah Al-Araf 7:136
Atunci ne-am razbunat pe ei, inecandu-i in mare, caci ei au socotit semnele Noastre minciuni si nu le-au pasat de ele
Verse 137 — Surah Al-Araf 7:137
Noi am dat mostenire celor care au fost oropsiti tinuturile de la Rasarit si tinuturile de la Asfintit pe care le-am bincuvantat. Astfel, s-a implinit cel mai frumos cuvant al Domnului tau catre fiii lui Israel, pentru ca au fost rabdatori. Noi am nimicit ceea ce Faraon si poporul lui incropisera si zidisera
Verse 138 — Surah Al-Araf 7:138
Noi i-am pus pe fiii lui Israel sa strabata marea. Ei ajunsera la un popor legat de idolii sai si ei spusera: “O, Moise! Fa-ne un dumnezeu asemenea dumnezeilor lor.” El spuse: “Sunteti un popor lipsit de stiinta.”
Verse 139 — Surah Al-Araf 7:139
Ceea ce urmeaza ei va fi nimicit, iar faptele lor desarte vor fi.”
Verse 140 — Surah Al-Araf 7:140
El spuse: “Sa va caut un alt dumnezeu decat Dumnezeu, de vreme ce El este Cel ce v-a ales inaintea tuturor lumilor?”
Verse 141 — Surah Al-Araf 7:141
Noi v-am mantuit de oamenii lui Faraon, caci ei va supuneau la osanda cea mai rea: va omorau fiii si le lasau pe fiicele voastre sa traiasca. Aceasta a fost o grea incercare la care v-a supus Domnul vostru
Verse 142 — Surah Al-Araf 7:142
Noi i-am fagaduit lui Moise treizeci de nopti la care am mai pus apoi inca zece nopti, incat intalnirea sa cu Domnul sau a fost de patruzeci de nopti. Moise spuse fratelui sau Aaron: “Tine-mi locul in fata poporului meu, fa ceea ce este bine si nu urma calea celor care seamana stricaciunea.”
Verse 143 — Surah Al-Araf 7:143
Cand Moise veni la intalnirea cu Noi, si Domnul sau ii vorbi, el spuse: “Domnul meu! Arata-mi-te ca sa te vad!” Domnul spuse: “Tu nu ma vei vedea, insa uita-te catre munte, daca va ramane la locul sau, ma vei vedea.” Cand Domnul sau se facu insa prezent pe Munte, acesta se sfarama in bucati, iar Moise cazu trasnit. Cand fu trezit, el spuse: “Marire Tie! La Tine ma intorc, caci eu sunt cel dintai dintre credinciosi!”
Verse 144 — Surah Al-Araf 7:144
Domnul spuse: “O, Moise! Eu te-am ales dintre toti oamenii prin Solia Mea, prin Cuvantul Meu. Ia ceea ce ti-am daruit si fii dintre multumitori!”
Verse 145 — Surah Al-Araf 7:145
Noi ti-am scris pe Table cate o predica pentru fiece fapta si o limpezire a oricarui lucru. “Ia-le cu tarie, porunceste poporului tau sa implineasca ceea ce-i mai bun in ele. Curand, va voi arata lacasul celor care seamana stricaciune
Verse 146 — Surah Al-Araf 7:146
ii voi indeparta de semnele Mele pe cei care, pe pamant, se arata trufasi fara de pricina. De vor vedea vreun semn, ei nu vor crede. De vor vedea Calea cea dreapta, ei nu o vor urma. De vor vedea calea ratacirii, o vor urma.” Ei astfel vor face, caci ei socotesc semnele Noastre minciuni si nu le pasa de ele
Verse 147 — Surah Al-Araf 7:147
Desarte vor fi faptele celor care-au socotit minciuni semnele Noastre si intalnirea cu Viata de Apoi. Vor fi oare rasplatiti insa pentru altceva decat pentru ceea ce-au facut
Verse 148 — Surah Al-Araf 7:148
Poporul lui Moise, dupa el, au facut din podoabele lor trupul unui vitel ce mugea. Ei nu vedeau, oare, ca acest vitel nu le vorbea si nu-i calauzea? Ei il luara drept dumnezeu si fura, astfel, dintre cei nedrepti
Verse 149 — Surah Al-Araf 7:149
Cand acesta le cazu din maini, ei isi vazura ratacirea si spusera: “Daca Domnul nostru nu se milostiveste de noi, daca nu ne iarta noua, atunci vom fi pierduti.”
Verse 150 — Surah Al-Araf 7:150
Cand Moise se intoarse la poporul sau, spuse manios si amarat: “Cat este de murdar ceea ce-ati facut dupa mine! Ati vrea sa grabiti Porunca Domnului vostru?” El arunca Tablele, apoi il prinse pe fratele sau de cap si-l tari dupa el. Acesta spuse: “O, fiul al mamei mele! Poporul m-a umilit si era cat pe aici sa ma omoare. Nu face asa incat vrajmasii mei sa se bucure de nenorocirea mea. Nu ma lasa cu cei nedrepti!”
Verse 151 — Surah Al-Araf 7:151
Moise spuse: “O, Domnul meu! Iarta-mi mie si fratelui meu! Acopera-ne cu milostivenia Ta, caci tu esti Milostivul milostivilor.”
Verse 152 — Surah Al-Araf 7:152
Mania Domnului lor si umilinta in Viata de Acum ii vor lovi pe cei care au luat vitelul drept dumnezeu. Asa ii rasplatim pe cei care nascocesc minciuni
Verse 153 — Surah Al-Araf 7:153
Celor care au savarsit rele, apoi s-au cait si au crezut, Domnul tau le este Iertator, Milostiv
Verse 154 — Surah Al-Araf 7:154
Cand mania lui Moise se mai potoli, el lua Tablele pe care stateau scrise calauzire si milostivenie pentru cei care cred in Domnul lor
Verse 155 — Surah Al-Araf 7:155
Moise alese saptezeci de oameni, din poporul sau, pentru a fi de fata la intalnirea Noastra. El spuse, atunci cand zguduitura ii lua: “Domnul meu! Daca ai fi vrut, Tu i-ai fi nimicit deja, si odata cu ei, si pe mine. Ne vei nimici pentru ceea ce-au facut cei neghiobi dintre noi? Nu a fost decat o incercare de a Ta. Tu ratacesti pe cine voiesti, si calauzesti pe cine voiesti. Tu esti Stapanul nostru! Iarta-ne noua! Miluieste-ne pe noi! Tu esti prea-bunul Iertator
Verse 156 — Surah Al-Araf 7:156
Scrie-ne binele in Viata de Acum si in Viata de Apoi. Noi la Tine ne intoarcem!” Domnul spuse: “Osanda Mea va lovi pe cine voiesc. Milostivenia mea se intinde asupra tuturor. O voi scrie celor care se tem de Mine, celor care fac milostenie, celor care cred in semnele Noastre
Verse 157 — Surah Al-Araf 7:157
celor care-l vor urma pe trimis — profetul care nu stia buche si pe care il aflam amintit la ei in Tora si in Evanghelie. El le porunceste dupa cuviinta, el le opreste uraciunea, el le ingaduie bunatatile, le opreste ceea ce este urat, le ridica legaturile si lanturile care-i apasa. Cei care vor fi crezut in el, cei care il vor fi sprijinit, cei care il vor fi salvat, cei care vor fi urmat lumina pogorata cu el, acestia vor fi cei fericiti
Verse 158 — Surah Al-Araf 7:158
Spune: “O, voi oameni! Eu sunt trimisul lui Dumnezeu voua tuturor, al celui ce are imparatia cerurilor si a pamantului. Nu este dumnezeu afara de El. El este Cel ce daruieste viata si moartea. Credeti in Dumnezeu si in trimisul Sau, profetul ce nu stie buche care crede in Dumnezeu si in Cuvintele Sale. Urmati-l! Poate va veti lasa calauziti.”
Verse 159 — Surah Al-Araf 7:159
Este, din poporul lui Moise, o adunare ai carei oameni se calauzesc dupa Adevar, har caruia pazesc Dreptatea
Verse 160 — Surah Al-Araf 7:160
Noi i-am impartit in douasprezece triburi, in douasprezece adunari. Noi i-am descoperit lui Moise cand poporul sau ceru de baut: “Loveste stanca cu toiagu-ti.” Douasprezece izvoare tasnira si fiecare stiu de unde sa bea. Noi am intins asupra lor umbra unui nor. Noi le-am trimis lor mana si prepelitele: “Mancati din bunatatile pe care vi le-am daruit.” Ei nu ne-au nedreptatit pe Noi, ci s-au nedreptatit pe ei insisi
Verse 161 — Surah Al-Araf 7:161
Amintiti-va! Li s-a spus: “Locuiti in aceasta cetate, mancati din roadele ei de oriunde vreti. Spuneti: “Iertare!” si intrati pe usa, prosternandu-va. Noi va vom ierta pacatele voastre, si vom da mai mult faptuitorilor de bine.”
Verse 162 — Surah Al-Araf 7:162
Cei dintre ei care erau nedrepti au pus alte cuvinte in locul celor care trebuiau rostite. Atunci din cer am trimis o napasta asupra lor, caci au fost nedrepti
Verse 163 — Surah Al-Araf 7:163
Intreaba-i despre cetatea care da inspre mare. Locuitorii sai incalcau Sabbatul cand pestii li se iveau pe fata marii in ziua aceea, si nu se iveau intr-o alta zi afara de sabbat. Noi astfel i-am pus la incercare pentru ca erau stricati
Verse 164 — Surah Al-Araf 7:164
Cand una din adunarile lor spuse: “De ce mai propovaduiti unui popor pe care Dumnezeu il va nimici ori il va osandi la o osanda apriga?” Alta spuse: “Pentru a avea o dezvinovatire inaintea Domnului vostru!” Poate se vor teme
Verse 165 — Surah Al-Araf 7:165
Dupa ce au dat uitarii ceea ce le-a fost amintit, Noi i-am mantuit pe cei care opreau raul, si i-am luat pe cei care asupreau printr-o osanda jalnica pentru ca erau stricati
Verse 166 — Surah Al-Araf 7:166
Noi le-am spus, cand ei se razvratira impotriva oprelistilor noastre: “Fiti maimute scarboase!”
Verse 167 — Surah Al-Araf 7:167
Amintiti-va! Domnul tau a strigat ca va trimite asupra lor pe cineva care-i va supune la cea mai rea osanda pana in Ziua Invierii. Domnul tau este grabnic la pedeapsa, insa El este si Iertator, Milostiv
Verse 168 — Surah Al-Araf 7:168
Noi i-am impartit pe pamant in adunari, unele sunt drepte, altele nu. Noi le-am pus la incercare cu binele si cu raul. Poate se vor intoarce catre Noi
Verse 169 — Surah Al-Araf 7:169
Urmasii lor au venit dupa ei si au mostenit Cartea. Ei spun insusindu-si bunurile acestei lumi: “Aceasta ne va fi iertata!” Daca si alte bunuri asemenea le vor fi date, ei le vor lua. N-au facut legamantul Cartii ca sa nu spuna despre Dumnezeu decat Adevarul, caci au invatat ceea ce este in ea? Lacasul de Apoi este mai bun pentru cei care se tem de Dumnezeu — oare, nu intelegeti
Verse 170 — Surah Al-Araf 7:170
pentru cei care se leaga cu tarie de Carte, pentru cei care isi fac rugaciunea. Nu vom lasa nicidecum sa se piarda rasplata celor indreptatori
Verse 171 — Surah Al-Araf 7:171
Amintiti-va! Noi am ridicat Muntele deasupra lor ca si cum ar fi fost o umbra. Ei isi inchipuiau ca va cadea peste ei: “Luati cu tarie ceea ce va daruim, amintiti-va de ceea ce este inauntru. Poate va veti teme!”
Verse 172 — Surah Al-Araf 7:172
Cand Dumnezeu facu sa iasa o semintie din coapsele fiilor lui Adam, El ii puse sa marturiseasca impotriva lor insisi: “Nu sunt eu Domnul vostru?” Ei spusera: “Da, asa marturisim!” Si aceasta pentru a nu spune in Ziua Invierii: “Noi nu am avut stiinta de aceasta.”
Verse 173 — Surah Al-Araf 7:173
Ori a nu spune: “Odinioara tatii nosti erau inchinatori la idoli, iar noi suntem urmasii lor. Tu ne vei da pieirii pentru ceea ce-au facut cei facatori de desertaciune?”
Verse 174 — Surah Al-Araf 7:174
Astfel, Noi lamurim semnele. Poate se vor intoarce
Verse 175 — Surah Al-Araf 7:175
Povesteste-le istoria celui caruia Noi i-am daruit semnele Noastre. El se lepada de Ele si, astfel, a fost printre cei rataciti
Verse 176 — Surah Al-Araf 7:176
Daca am fi voit, l-am fi inaltat, har acestor semne, insa el s-a legat de pamant, urmandu-si poftelor. Era asemenea unui caine ce maraie de-l zgandari si maraie de-l lasi in pace. Asa este si poporul care socoate semnele Noastre minciuni. Povesteste-i istoriile! Poate va cugeta
Verse 177 — Surah Al-Araf 7:177
Ce pilda rea dau oamenii care socot semnele Noastre minciuni! Ei se nedreptatesc pe ei insisi
Verse 178 — Surah Al-Araf 7:178
Cel pe care Dumnezeu il calauzeste este bine calauzit, iar cel pe care-l rataceste este dintre cei pierduti
Verse 179 — Surah Al-Araf 7:179
Noi am sortit Gheenei pe multi dintre ginni si oameni. Ei au inimi cu care nu inteleg nimic; ei au ochi cu care nu vad nimic; ei au urechi cu care nu aud nimic. Acestia sunt cei asemanatori dobitoacelor si chiar mai rataciti. Acestia sunt nepasatori
Verse 180 — Surah Al-Araf 7:180
Ale lui Dumnezeu sunt cele mai frumoase nume! Cheama-L pe numele Sale! Indepartati-va de cei care intineaza aceste nume. Ei vor fi rasplatiti pentru ceea ce au facut
Verse 181 — Surah Al-Araf 7:181
Printre cei pe care i-am creat, este o adunare care se calauzeste dupa Adevar, cu el facand dreptate
Verse 182 — Surah Al-Araf 7:182
Noi ii vom mana pe cai intortocheate, pe care nu le stiu, pe cei care socot semnele Noastre minciuni
Verse 183 — Surah Al-Araf 7:183
Eu le voi darui un ragaz. Da, viclesugul Meu este fara putinta de greseala
Verse 184 — Surah Al-Araf 7:184
Oare ei nu cugeta? Prietenul lor nu este un indracit, ci doar le predica deslusit
Verse 185 — Surah Al-Araf 7:185
Ei nu au vazut oare imparatia cerurilor si a pamantului si tot ceea ce Dumnezeu a creat? S-ar putea ca sorocul lor sa se fi apropiat. In ce spuse vor mai crede dupa acesta
Verse 186 — Surah Al-Araf 7:186
Nu este calauza pentru cel pe care Dumnezeu il rataceste. El ii paraseste in neascultarea lor, ratacind precum orbii
Verse 187 — Surah Al-Araf 7:187
Ei te intreaba despre Ceas: “Cand va ancora?” Spune: “Stiinta despre el este la Domnul meu. Numai El il va face sa vina la timpul sau. El va apasa asupra cerurilor si pamantului si va va veni pe nepregatite.” Ei te vor intreba cum ti se va da de veste. Spune: “Stiinta despre el este la Dumnezeu.” Cei mai multi oameni nu stiu insa nimic
Verse 188 — Surah Al-Araf 7:188
Spune: “Eu nu am nici castig si nici paguba in afara de ceea ce vrea Dumnezeu. Daca as cunoaste Taina, as stapani bunuri din belsug si nici un rau nu m-ar atinge, insa eu doar predic si vestesc unui popor credincios.”
Verse 189 — Surah Al-Araf 7:189
El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet, din care i-a scos perechea ca sa se odihneasca langa el. Dupa ce el a invaluit-o, ea incepu sa poarte o povara usoara cu care mergea fara truda. Cand se ingreuna, amandoi il chemara pe Dumnezeu, Domnul lor: “Daca ne dai un om drept, noi iti vom multumi!”
Verse 190 — Surah Al-Araf 7:190
Dupa ce El le-a daruit insa un om drept, amandoi prinsera sa-i faca Lui semeni din cei pe care El li-i daruise. Dumnezeu se inalta deasupra celor care ii sunt alaturati
Verse 191 — Surah Al-Araf 7:191
I se fac semeni care nu creeaza nimic si care ei insisi sunt creati
Verse 192 — Surah Al-Araf 7:192
si care nu au putinta nici de a mantui, nici de a se mantui
Verse 193 — Surah Al-Araf 7:193
Daca ii chemi spre adevarata Cale, ei nu te vor urma. Tot una-i pentru voi, de-i chemati, ori de nu-i chemati
Verse 194 — Surah Al-Araf 7:194
Cei pe care voi ii chemati in locul lui Dumnezeu sunt robi asemenea voua. Chemati-i! Sa va raspunda, de spuneti adevarul
Verse 195 — Surah Al-Araf 7:195
Au picioare sa mearga? Au maini sa apuce? Au ochi sa vada? Au urechi sa auda? Spune: “Chemati-i pe cei pe care I-i alaturati! Uneltiti impotriva-mi! Nu ma lasati sa astept
Verse 196 — Surah Al-Araf 7:196
Stapanul meu este Dumnezeu, Cel ce a pogorat Cartea. El este Cel ce-i alege pe cei drepti
Verse 197 — Surah Al-Araf 7:197
Cei pe care voi ii chemati in locul Lui nu au putinta nici de a va mantui, nici de a se mantui.”
Verse 198 — Surah Al-Araf 7:198
Daca ii chemi spre adevarata Cale, ei nu te aud. Tu ii vezi ca se uita la tine, insa nu te vad
Verse 199 — Surah Al-Araf 7:199
Da iertare, porunceste binele, indeparteaza-te de nestiutori
Verse 200 — Surah Al-Araf 7:200
Cand o ispita de-a Diavolului te atata la rau, cauta izbavire la Dumnezeu, caci El este Auzitor, Stiutor
Verse 201 — Surah Al-Araf 7:201
Cand o cohorta de diavoli ii necajeste pe cei care se tem de Dumnezeu, acestia cugeta si ajung limpede vazatori
Verse 202 — Surah Al-Araf 7:202
pe cand fratii lor se adancesc in ratacire din care nu se mai intorc
Verse 203 — Surah Al-Araf 7:203
Ei spun cand le aduci un semn: “Nu l-ai ales tu?” Spune: “Eu nu fac decat sa urmez ceea ce mi-a fost descoperit de catre Domnul meu. Sunt de la Domnului vostru chemari la a fi limpede vazatori, o calauzire si o milostivenie pentru un popor ce crede.”
Verse 204 — Surah Al-Araf 7:204
Cand este recitat Coranul, ascultati-l si taceti. Poate veti fi miluiti
Verse 205 — Surah Al-Araf 7:205
Aminteste-ti de Domnul tau, in sufletul tau, cu voce inceata, cu smerenie si teama, dimineata si seara. Nu fi dintre cei nepasatori
Verse 206 — Surah Al-Araf 7:206
Cei care sunt la Domnul tau nu se socot prea mari incat sa nu i se inchine. Ei Il preamaresc si se prosterneaza inaintea Lui