Romanian - Chapter 38 - Sad

Sad. Pe Coranul cel plin de povaþã

Cei care nu au crezut sunt [mai degrabã] în îngâmfare ºi schismã

Câte neamuri am nimicit Noi mai înainte de ei! Într-un sfârºit ei au strigat, însã nu mai era timp pentru ei de mântuire

S-au mirat ei cã le-a venit un prevenitor chiar dintre ei, iar necredincioºii au zis: “Acesta este un vrãjitor mincinos

Oare a fãcut el din zei un Dumnezeu Unic? Acesta este un lucru uimitor”

Însã mai-marii lor au pornit sã zicã: “Mergeþi voi înainte ºi rãmâ- neþi statornici la zeii voºtri! Acesta este un lucru dorit

Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie! Aceasta nu este decât o nãscocire!”

Oare a fost trimisã Pomenirea chiar lui, dintre noi [toþi]? ” Eisunt în îndoialã asupra Îndemnãrii Mele. Ba ei nu au gustat încãpedeapsa Mea

Ori au ei comorile îndurãrii Domnului tãu Cel Puternic [ºi] Darnic[Al-’Aziz, Al-Wahhab]

Ori au ei împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi a ceea ce se aflã între ele? Dacã-i aºa, atunci sã urce în cer

Va fi pusã pe fugã oºtirea celor aliaþi de acolo

Mai înainte de ei au învinuit de minciunã ºi neamurile lui Noe, lui ’Ad ºi lui Faraon, stãpânul þãruºilor

ªi Thamud ºi neamul lui Lot ºi neamul din Al-Ayka. Aceºtia sunt aliaþii

Nu a fost nici unul dintre ei care sã nu-i fi socotit, pe trimiºi, mincinoºi. Aºadar, a fost dreaptã pedeapsa [Mea]

Aceºtia nu aºteaptã decât un singur strigãt, care va veni, fãrã întrerupere, [pânã ce îi va nimici]

Ei zic: “Doamne, grãbeºte-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte deZiua Judecãþii!”

Fii rãbdãtor cu ceea ce spun ei ºi adu-þi aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare ºi credinþã], cel care a arãtat cãinþã

Noi am supus munþii sã slãveascã [pe Allah] împreunã cu el, seara ºi dimineaþa

ªi pãsãrile cele adunate! Toate se vor întoarce spre El

ªi Noi am întãrit stãpânirea lui ºi i-am dat lui înþelepciunea ºi judecata sãnãtoasã în vorbire

Oare a ajuns pânã la tine vestea celor care se certau ºi care s-au cãþãrat pe zidul templului

Când au intrat la David ºi el s-a speriat de ei au zis ei: “Nu-þifie fricã! Noi suntem doi care ne certãm; unul dintre noi a fostnedrept cu celãlalt. Deci judecã între noi cu dreptate ºi n

Acesta este fratele meu. El are nouãzeci ºi nouã de oi, iar eu amo singurã oaie. ªi mi-a zis el: “Dã-mi-o în grija mea!” ªi m-a biruit el cu vorba”

A zis [David]: “El a fost nedrept cu tine, dacã þi-a cerut sã împreuni oaia ta cu oile lui. ªi mulþi dintre cei care se asociazã îºiîncalcã unii altora drepturile, afarã de aceia

ªi i-am iertat Noi aceasta ºi el a avut parte de loc apropiat laNoi ºi de frumoasã întoarcere

“O, David! Noi te-am fãcut pe tine urmaº pe pãmânt. Decijudecã între oameni cu adevãr ºi nu urma poftei care te abate de lacalea lui Allah!” Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea pa

Noi nu am fãcut în deºert cerul ºi pãmântul ºi ceea ce se aflãîntre ele. Aceasta este bãnuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioºilor pentru focul [care-i aºteapt&at]

[Iatã] o Carte binecuvântatã pe care Noi þi-am trimis-o, pentru caei sã ia aminte la versetele ei ºi pentru ca cei care au pricepere sãchibzuiascã

ªi i l-am dãruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun ºi care a fost cu cãinþã

Când i s-au adus lui spre searã cai sprinteni

A zis el: “Eu am fost înclinat cãtre iubirea bunurilor [din aceastã lume] într-atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, pânã ce[soarele] s-a ascuns în spatele vãlului sãu

Aduceþi-i înapoi la mine!” ªi s-a pornit el sã le mângâie picioarele ºi gâturile

ªi l-am încercat Noi pe Solomon ºi am aruncat pe tronul lui un trup. Apoi s-a cãit el

A zis: “Doamne, iartã-mã pe mine ºi dãruieºte-mi mie putere cumnu se mai cuvine nimãnui dupã mine, cãci Tu eºti Cel Darnic[Al-Wahhab]!”

ªi i-am supus lui vântul, ca sã alerge lin, dupã porunca lui, unde el voia

Ca ºi pe ºeitani: pe toþi ziditorii ºi cufundãtorii

Ca ºi pe alþii legaþi în lanþuri

“Acesta este darul Nostru. Deci împarte-l sau pãstreazã-l, fãrã sã dai nici o socotealã!”

ªi el are la Noi un loc apropiat ºi frumoasã întoarcere

Adu-þi aminte de robul Nostru Iov, care a strigat cãtre Domnul sãu: “ªeitan m-a atins pe mine cu nenorocire ºi cu suferinþã”

“Loveºte cu piciorul tãu ºi [priveºte cum iese] o apã rãcoroasã pentru spãlat ºi pentru bãut!”

ªi Noi i-am dat lui familia sa ºi încã pe cât ea, cu îndurare dela Noi ºi ca îndemnare pentru cei care pricep

“ªi ia în mâna ta un mãnunchi ºi loveºte cu el ºi nu cãlcajurãmântul tãu!” ªi Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea buncare se cãieºte

ªi adu-þi aminte de robii Noºtri Avraam, Isaac ºi Iacob - cei cu putere [în adorare ºi credinþã] ºi cu pricepere

I-am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despreViaþa de Apoi

Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleºi

ªi adu-þi aminte de Ismail, de Eliseu, ºi de Dhu-l-Kifl, cãci toþi au fost printre cei mai buni

Aceasta este o pomenire , iar cei cu fricã vor avea parte de frumos loc la întoarcere

Grãdinile Edenului cu porþile deschise pentru ei

Unde, rezemaþi , vor cere ei fructe din belºug ºi bãuturi

ªi vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate, toate deopotrivã

Aceasta este ceea ce vi se promite vouã pentru Ziua Socotirii

Acesta va fi darul Nostru [pentru voi] ºi el va fi fãrã de sfârºit

Astfel va fi! Însã nelegiuiþii vor avea parte de cel mai rãu loc de întoarcere

Gheena în care, vor arde! ªi rãu culcuº va fi ea

Astfel va fi! ªi vor gusta ei apã clocotitã ºi puroi

ªi alte [pedepse] asemenea acesteia

[ªi atunci li se va zice nelegiuiþilor]: "Aceasta este o ceatã ce intrã grãbitã împreunã cu voi." Iar ei [vor rãspunde]: “Sã nu aibã [aceastã ceatã] parte de bun venit, pent

Ei vor zice: “Ba voi nu veþi avea parte de bun venit! Voi aþi adus aceasta asupra noastrã!” Ce rãu culcuº va fi el

Vor zice ei: “Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastrã, sporeºte-le pedeapsa îndoit, în Foc!”

ªi ei vor zice: “De ce nu-i vedem pe bãrbaþii pe care noi îi socoteam printre cei rãi

I-am luat noi în batjocurã! Sau ochii noºtri nu-i zãresc?”

Aceasta este cu adevãrat cearta neamului Focului

Spune: “Eu sunt numai un prevenitor! Nu existã nici o divinitate afarã de Allah Cel Unic, Stãpânul Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar]

Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor ce se aflã între ele, Cel Puter nic [ºi] Mereu Iertãtor [Al-’Aziz, Al-Ghaffar]!”

Spune: “Aceasta este o veste mãreaþã

Însã voi vã îndepãrtaþi de la ea

Eu nu am nici o cunoºtinþã despre cãpeteniile preaînalte cã eles-ar fi certat

Mie nu mi s-a revelat decât cã eu sunt un prevenitor limpede!”

Când Domnul tãu le-a zis îngerilor: “Eu voi crea un om din lut

Când Eu îl voi fi plãsmuit ºi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi sã cãdeþi dinaintea lui, prosternându-vã!”

ªi s-au prosternat toþi îngerii laolaltã

Afarã de Iblis, cãci el s-a arãtat trufaº ºi a devenit unul dintre cei care au tãgãduit credinþa

[Allah] a zis: “O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine sã te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plãmãdit cu mâinile Mele? Te-ai semeþit tu ori te-ai socotit tu printre cei înalþi?”

A zis [Iblis]: “Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai plãmãdit din foc, în vreme ce pe el l-ai plãmãdit Tu din lut!”

I-a zis [Allah]: “Ieºi din el ºi vei fi tu alungat

ªi asupra ta se va abate blestemul Meu pânã în Ziua Judecãþii!”

A zis [Iblis]: “Doamne, dã-mi mie rãgaz pânã în Ziua când vor fi ei înviaþi!”

[Allah] a zis: “Vei fi printre cei pãsuiþi

Pânã în Ziua timpului hotãrât!”

A zis [Iblis]: “Pe puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispitã pe toþi

Afarã de robii Tãi cei devotaþi dintre ei!”

A zis [Allah]: “Eu sunt Cel Drept [Al-Haqq]! Adevãr este ceea ce spun

Voi umple Gheena cu tine ºi cu toþi cei care te-au urmat pe tine!”

Spune: “Eu nu vã cer pentru aceasta nici o rãsplatã ºi Eu nu sunt dintre prefãcuþi

El nu este decât Îndemnare pentru lumi

ªi voi veþi cunoaºte vestea lui , dupã un timp