Back to Languages

Russian - Chapter 21 - Al-Anbiya

Translation by Abu Adel — Permalink

Verse 1 — Surah Al-Anbiya 21:1

Judecarea oamenilor se apropie, insa ei, in nepasarea lor, intorc spatele

Verse 2 — Surah Al-Anbiya 21:2

Nici o noua amintire nu le vine de la Domnul lor, fara ca ei sa nu o asculte in batjocura

Verse 3 — Surah Al-Anbiya 21:3

Inimile lor se desfata, atunci cand nedreptii tin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea voua? Va veti lasa prinsi de vraja, atunci cand vedeti limpede?”

Verse 4 — Surah Al-Anbiya 21:4

El spuse: “Domnul meu cunoaste tot cuvantul din cer si de pe pamant. El este Auzitorul, Stiutorul.”

Verse 5 — Surah Al-Anbiya 21:5

Ei spun: “Ba ca sunt niste vedenii incalcite, ba ca el le-a nascocit, ba ca este un poet! Sa ne aduca un semn precum le-a fost trimis celor dintai!”

Verse 6 — Surah Al-Anbiya 21:6

Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit inaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare

Verse 7 — Surah Al-Anbiya 21:7

Noi nu am trimis inaintea ta decat barbati carora Noi ne-am dezvaluit. Intrebati-i pe oamenii Amintirii, daca voi nu stiti

Verse 8 — Surah Al-Anbiya 21:8

Noi nu le-am facut trupuri care sa nu manance bucate si care sa fie nemuritoare

Verse 9 — Surah Al-Anbiya 21:9

Noi am adeverit fagaduiala ce le-a fost facuta. Noi i-am mantuit pe ei si pe cine am voit si i-am nimicit pe cei necumpatati

Verse 10 — Surah Al-Anbiya 21:10

Noi v-am pogorat voua o Carte pentru a va aduce aminte. Nu pricepeti, oare

Verse 11 — Surah Al-Anbiya 21:11

Cate cetati nedrepte n-am sfaramat! Si dupa nimicirea lor un alt popor am creat

Verse 12 — Surah Al-Anbiya 21:12

Cand simt urgia Noastra, ei fug de ea

Verse 13 — Surah Al-Anbiya 21:13

“Nu fugiti! Intoarceti-va la ceea din care v-ati indestulat, la locuintele voastre. Poate veti fi intrebati!”

Verse 14 — Surah Al-Anbiya 21:14

Ei spun: “Vai noua, caci am fost nedrepti!”

Verse 15 — Surah Al-Anbiya 21:15

Si strigatul lor nu s-a curmat pana cand nu i-am facut ca o seceratura, vlaguiti

Verse 16 — Surah Al-Anbiya 21:16

Noi n-am creat cerul, pamantul si ceea ce se afla intre ele in joaca

Verse 17 — Surah Al-Anbiya 21:17

Daca am fi vrut sa ne luam un joc, l-am fi luat de la Noi, daca am fi facut-o

Verse 18 — Surah Al-Anbiya 21:18

Ba nu! Noi aruncam Adevarul asupra desertaciunii si ii zdrobim capul si astfel ea dispare. Vai voua pentru ceea ce nascociti

Verse 19 — Surah Al-Anbiya 21:19

Ale Lui sunt cele din ceruri si de pe pamant. Cei din preajma Lui nu sunt atat de ingamfati ca sa nu I se inchine si nici nu ii prinde osteneala

Verse 20 — Surah Al-Anbiya 21:20

Ei Il preamaresc noapte si zi si nu lancezesc

Verse 21 — Surah Al-Anbiya 21:21

Si-au luat ei de pe pamant dumnezei ce pot scula mortii

Verse 22 — Surah Al-Anbiya 21:22

Daca ar fi si alti dumnezei afara de Dumnezeu in ceruri si pe pamant, acestea ar fi atunci cuprinse de stricaciune. Marire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei nascocesc

Verse 23 — Surah Al-Anbiya 21:23

El nu va fi intrebat de ceea ce face, insa ei vor fi intrebati

Verse 24 — Surah Al-Anbiya 21:24

Si-au luat alti dumnezei in locul Lui? Spune: “Aduceti dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine si amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai multi dintre ei, necunoscand insa Adevarul, ii sunt potrivnici

Verse 25 — Surah Al-Anbiya 21:25

Noi n-am trimis inaintea ta nici un trimis caruia sa nu i-o fi dezvaluit: “Nu este dumnezeu afara de Mine. Mie inchinati-va!”

Verse 26 — Surah Al-Anbiya 21:26

Ei au spus: “Milostivul si-a luat fiii!” Marire Lui! Ei sunt numai robi cinstiti

Verse 27 — Surah Al-Anbiya 21:27

ce nu Ii ies din Cuvant si dupa porunca Lui trudesc

Verse 28 — Surah Al-Anbiya 21:28

El stie ce este inaintea lor si ce este inapoia lor. Ei nu mijlocesc decat pentru cei de care Dumnezeu este multumit si sunt patrunsi de teama

Verse 29 — Surah Al-Anbiya 21:29

Noi ii rasplatim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu in locul Lui!” Asa ii rasplatim pe nedrepti

Verse 30 — Surah Al-Anbiya 21:30

Cei care tagaduiesc nu au vazut ca cerurile si pamantul erau o singura bucata? Noi le-am despicat apoi si din apa am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare

Verse 31 — Surah Al-Anbiya 21:31

Noi am pus pe pamant munti ca stalpii ca sa nu se clatine cu ei. Noi printre ei am taiat vai adanci asemenea drumurilor. Poate se vor lasa calauziti

Verse 32 — Surah Al-Anbiya 21:32

Noi am facut cerul ca acoperis trainic. Ei sunt insa potrivnici semnelor Sale

Verse 33 — Surah Al-Anbiya 21:33

El este Cel ce a creat noaptea si ziua, soarele si luna; fiecare inotand intr-un cerc

Verse 34 — Surah Al-Anbiya 21:34

Noi nu am dat niciunui om inaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe cand ei vor fi nemuritori

Verse 35 — Surah Al-Anbiya 21:35

Fiece suflet va gusta moartea. Veti fi pusi la incercare cu raul si cu binele, in chip de ispita, si apoi catre Noi veti fi intorsi

Verse 36 — Surah Al-Anbiya 21:36

Cand cei care tagaduiesc te vad, te iau numai in zeflemea: “Aceasta este cel care ii aminteste pe dumnezeii vostri?” Ei nu cred in amintirea Milostivului

Verse 37 — Surah Al-Anbiya 21:37

Omul a fost creat din pripeala. Va voi arata semnele Mele, insa nu-mi cereti sa ma pripesc

Verse 38 — Surah Al-Anbiya 21:38

Ei spun: “Pe cand aceasta fagaduiala, daca spuneti adevarul?”

Verse 39 — Surah Al-Anbiya 21:39

Daca cei care tagaduiesc ar cunoaste clipa cand nu-si vor putea feri nici chipurile si nici spatele de foc, cand nu vor mai fi ajutati

Verse 40 — Surah Al-Anbiya 21:40

Ba nu! Va veni deodata asupra lor si ii va tulbura. Ei nu i se vor putea impotrivi si nici nu vor fi pasuiti

Verse 41 — Surah Al-Anbiya 21:41

Trimisii dinaintea ta au fost batjocoriti, insa pe zeflemitori i-a inconjurat ceea ce batjocoreau

Verse 42 — Surah Al-Anbiya 21:42

Spune: “Cine va va ocroti, noapte si zi, de cel Milostiv?” Ei fata de amintirea Domnului lor sunt insa potrivnici

Verse 43 — Surah Al-Anbiya 21:43

Ei au afara de Noi alti dumnezei care-i opresc? Acestia nu se pot ajuta pe ei insisi si Noua nu Ni se pot impotrivi

Verse 44 — Surah Al-Anbiya 21:44

Noi daruim bucurii vremelnice lor si tatilor lor oricat li s-ar lungi viata. Ei nu vad ca Noi am intrat in tinuturile necredincioase ca sa le micsoram intinderea? Sunt ei oare invingatori

Verse 45 — Surah Al-Anbiya 21:45

Spune: “Eu nu va previn decat din Dezvaluire, insa surzii nu aud chemarea cand sunt preveniti.”

Verse 46 — Surah Al-Anbiya 21:46

Daca o adiere a osandei Domnului tau ii atinge, ei spun: “Vai noua, caci am fost nedrepti!”

Verse 47 — Surah Al-Anbiya 21:47

Noi vom pune cantare drepte in Ziua Invierii. Nici un suflet nu va fi nedreptatit cu vreun lucru, chiar daca are greutatea unui bob de mustar, il vom aduce. Noi suntem de ajuns sa facem socotelile

Verse 48 — Surah Al-Anbiya 21:48

Noi am daruit Legea lui Moise si lui Aaron ca lumina si amintire celor tematori

Verse 49 — Surah Al-Anbiya 21:49

celor care se tem de Domnul lor in Taina si celor patrunsi de frica Ceasului

Verse 50 — Surah Al-Anbiya 21:50

Aceasta este o amintire bincuvantata pe care am pogorat-o, iar voi va veti lepada de ea

Verse 51 — Surah Al-Anbiya 21:51

Noi am daruit odinioara cunoasterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut

Verse 52 — Surah Al-Anbiya 21:52

El spuse tatalui sau si poporului sau: “Ce sunt aceste chipuri inaintea carora stati?”

Verse 53 — Surah Al-Anbiya 21:53

Ei au spus: “Noi i-am aflat pe tatii nostri lor inchinandu-se.”

Verse 54 — Surah Al-Anbiya 21:54

El spuse: “Si voi si tatii vostri sunteti intr-o ratacire vadita.”

Verse 55 — Surah Al-Anbiya 21:55

Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevarul ori esti dintre cei care isi bat joc?”

Verse 56 — Surah Al-Anbiya 21:56

El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor si al pamantului. El le-a creat, si eu Lui ii sunt dintre martori

Verse 57 — Surah Al-Anbiya 21:57

Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor vostri, de cum veti intoarce spatele.”

Verse 58 — Surah Al-Anbiya 21:58

El ii va face farame pe toti in afara de mai marele lor. Poate se vor intoarce la el

Verse 59 — Surah Al-Anbiya 21:59

Ei au spus: “Cel care a facut aceasta cu dumnezeii nostri este dintre nedrepti!”

Verse 60 — Surah Al-Anbiya 21:60

Ei au spus: “Noi am auzit un tanar care-i amintea, i se spune Abraham.”

Verse 61 — Surah Al-Anbiya 21:61

Ei au spus: “Aduceti-l inaintea ochilor oamenilor, caci poate vor depune marturie.”

Verse 62 — Surah Al-Anbiya 21:62

Ei su spus: “Tu, Abraham, ai facut aceasta cu dumnezeii nostri?”

Verse 63 — Surah Al-Anbiya 21:63

El spuse: “Ba mai marele lor a facut-o. Intrebati-i, daca pot grai!”

Verse 64 — Surah Al-Anbiya 21:64

Atunci si-au venit in fire si au spus: “Sunteti nedrepti!”

Verse 65 — Surah Al-Anbiya 21:65

Apoi s-au ratacit la cap iarasi: “Stii ca acestia nu graiesc?”

Verse 66 — Surah Al-Anbiya 21:66

El spuse: “Voi va inchinati, in locul lui Dumnezeu, celor care nici nu va folosesc si nici nu va pagubesc

Verse 67 — Surah Al-Anbiya 21:67

Rusine voua si celor carora va inchinati in locul lui Dumnezeu! Nu pricepeti, oare?”

Verse 68 — Surah Al-Anbiya 21:68

Ei au spus: “Ardeti-l! Ajutati-va dumnezeii, daca sunteti cu fapta!”

Verse 69 — Surah Al-Anbiya 21:69

Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham racoare si tihna!”

Verse 70 — Surah Al-Anbiya 21:70

Ei au vrut sa-i faca un viclesug, insa Noi i-am randuit printre cei prea-pierduti

Verse 71 — Surah Al-Anbiya 21:71

Noi l-am mantuit, ca si pe Lot, ducandu-l in tinutul ce l-am binecuvantat pentru toate lumile

Verse 72 — Surah Al-Anbiya 21:72

Noi i i-am daruit, prinos al credintei, pe Isaac si Iacob si pe amandoi i-am randuit intre cei drepti

Verse 73 — Surah Al-Anbiya 21:73

Noi i-am facut capetenii ca sa calauzeasca dupa porunca Noastra. Noi le-am dezvaluit faptuirea binelui, savarsirea rugaciunii si datul milosteniei. Si ei ne-au fost inchinatori noua

Verse 74 — Surah Al-Anbiya 21:74

Noi i-am daruit lui Lot intelepciunea si stiinta. Noi l-am mantuit din cetatea ce faptuia spurcaciuni. Ei erau un popor rau, stricat

Verse 75 — Surah Al-Anbiya 21:75

Noi l-am inconjurat cu milostivenia Noastra, caci el a fost dintre cei drepti

Verse 76 — Surah Al-Anbiya 21:76

Si Noe! Cand ne-a chemat, i-am raspuns si l-am mantuit pe el si pe ai lui de necazul cel mare

Verse 77 — Surah Al-Anbiya 21:77

Noi l-am mantuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rau si Noi l-am inecat cu totul

Verse 78 — Surah Al-Anbiya 21:78

Si David, si Solomon! Pe cand judecau asupra ogorului pe care oile poporului navalisera pe innoptat, Noi am fost martori la judecarea lor

Verse 79 — Surah Al-Anbiya 21:79

Noi l-am facut pe Solomon sa inteleaga. Noi le-am daruit amandurora intelepciunea si stiinta. Noi am silit muntii si zburatoarele sa se alature lui David in a Ne preamari. Noi suntem Cei care au facut-o

Verse 80 — Surah Al-Anbiya 21:80

Noi l-am invatat, pentru voi, sa va faca platose ca sa va aparati de urgia voastra. Sunteti multumitori, oare

Verse 81 — Surah Al-Anbiya 21:81

Noi am supus lui Solomon vantul care la porunca lui sufla ca o furtuna asupra pamantului pe care l-am binecuvantat. Noi suntem Cei care stiu

Verse 82 — Surah Al-Anbiya 21:82

Unii diavoli se scufundau pentru el, iar altii faceau alte treburi, in timp ce Noi vegheam asupra lor

Verse 83 — Surah Al-Anbiya 21:83

Si Iov! El il chema pe Domnul sau: “Nenorocirea m-a lovit, insa Tu esti Cel prea milostiv dintre milostivi!”

Verse 84 — Surah Al-Anbiya 21:84

Noi i-am raspuns: am indepartat nenorocirea de la el si i i-am dat inapoi pe ai sai si inca pe atat asemenea lor ca milostivenie de la Noi si o amintire pentru inchinatori

Verse 85 — Surah Al-Anbiya 21:85

Si Ismail, si Idris, si Du-l-Kifl! Toti au fost rabdatori

Verse 86 — Surah Al-Anbiya 21:86

Noi i-am inconjurat cu milostivenia Noastra. Ei sunt dintre cei drepti

Verse 87 — Surah Al-Anbiya 21:87

Si Du-n-Nun! El a plecat manios, inchipuindu-si ca nu putem nimic pentru el. El striga din intunecimi: “Nu este Dumnezeu afara de Tine! Marire Tie! Eu am fost dintre nedrepti!”

Verse 88 — Surah Al-Anbiya 21:88

Noi i-am raspuns si l-am mantuit de mahnire. Asa ii mantuim pe credinciosi

Verse 89 — Surah Al-Anbiya 21:89

Si Zaharia! El il striga pe Domnul sau: “Domnul meu! Nu ma lasa singur! Tu esti prea bunul de mostenire Datator.”

Verse 90 — Surah Al-Anbiya 21:90

Noi i-am raspuns. Asa i l-am daruit pe Ioan, dand sotiei lui putinta. Ei se grabeau catre cele bune si Ne chemau cu dragoste si teama si Ne erau Noua smeriti

Verse 91 — Surah Al-Anbiya 21:91

Si cea care si-a pastrat fecioria si Noi am suflat in ea din duhul Nostru. Si asa am facut-o pe ea si pe fiul ei un semn pentru lumi

Verse 92 — Surah Al-Anbiya 21:92

Aceasta adunare a voastra este o singura adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie inchinati-va

Verse 93 — Surah Al-Anbiya 21:93

Ei se despart unii de altii, insa toti se intorc apoi la Noi

Verse 94 — Surah Al-Anbiya 21:94

Cel care savarseste fapte bune si este credincios, zelul lui nu va fi sters, caci Noi il vom scrie

Verse 95 — Surah Al-Anbiya 21:95

Un blestem este asupra fiecarei cetati pe care am nimicit-o ca ei sa nu se mai intoarca acolo

Verse 96 — Surah Al-Anbiya 21:96

pana ce nu li se va deschide lui Gog si Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece inatime

Verse 97 — Surah Al-Anbiya 21:97

Fagaduiala cea adevarata se apropie. Privirile celor care tagaduiesc se intepenesc: “Vai noua ca am fost nepasatori, ba am fost chiar nedrepti!”

Verse 98 — Surah Al-Anbiya 21:98

“Voi si cei carora va inchinati in locul lui Dumnezeu veti fi hrana pentru Gheena in care veti intra

Verse 99 — Surah Al-Anbiya 21:99

Daca acestia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri si

Verse 100 — Surah Al-Anbiya 21:100

vor avea numai gemete si nu vor auzi nimic (altceva).”

Verse 101 — Surah Al-Anbiya 21:101

Celor carora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi indepartati de aici

Verse 102 — Surah Al-Anbiya 21:102

Ei nu vor auzi urletul ei si vor avea de-a pururi ceea ce poftesc

Verse 103 — Surah Al-Anbiya 21:103

Groaza cea mare nu-i va mahni si ingerii le vor iesi in intampinare: “Aceasta este Ziua voastra care v-a fost fagaduita

Verse 104 — Surah Al-Anbiya 21:104

Ziua cand vom impaturi cerul asa cum impaturesti un sul pe care se scrie.” Asa cum am dat la iveala faptura dintai asa o vom duce inapoi. Este o fagaduiala pe care o facem, o fagaduiala pe care o vom implini

Verse 105 — Surah Al-Anbiya 21:105

Noi am scris Psalmii intru amintire: “Robii Mei cei drepti vor mosteni pamantul.”

Verse 106 — Surah Al-Anbiya 21:106

Intru aceasta este o instiintare pentru poporul inchinator

Verse 107 — Surah Al-Anbiya 21:107

Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi

Verse 108 — Surah Al-Anbiya 21:108

Spune: “Mi s-a dezvaluit ca Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Ii sunteti Lui supusi

Verse 109 — Surah Al-Anbiya 21:109

Spune-le, daca ei intorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotriva, insa nu stiu daca ceea ce vi s-a fagaduit este aproape ori departe

Verse 110 — Surah Al-Anbiya 21:110

Dumnezeu stie ceea ce este rostit tare si stie ceea ce ascundeti

Verse 111 — Surah Al-Anbiya 21:111

Eu nu stiu! Aceasta v-ar putea fi voua ispita si bucurie vremelnica!”

Verse 112 — Surah Al-Anbiya 21:112

Spune: “Domnul meu! Judeca intru Adevar! Domnul nostru este Milostivul caruia i se cere ajutorul impotriva a ceea ce nascociti.”