Back to Languages

Romanian - Chapter 21 - Al-Anbiya

Translation by Unknown — Permalink

Verse 1 — Surah Al-Anbiya 21:1

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei , însã ei se înde- pãrteazã cu nepãsare

Verse 2 — Surah Al-Anbiya 21:2

Nu le vine lor o îndurare nouã de la Domnul lor fãrã ca ei sã n-o asculte ºi sã n-o ia în batjocurã

Verse 3 — Surah Al-Anbiya 21:3

Cu inimi nepãsãtoare; iar cei care sunt nelegiuiþi vorbesc înºoaptã : „Este acesta altceva decât un om ca ºi voi? Voiþi sã veniþi la vrãjitorie , când voi o vedeþi limpede?”

Verse 4 — Surah Al-Anbiya 21:4

El zice: „Domnul meu ºtie ceea ce se spune ºi în cer ºi prepãmânt. El, doarã, este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor[As-Sami´, Al-´Alim]”

Verse 5 — Surah Al-Anbiya 21:5

Ba ei spun: „Sunt vise încurcate! Ba El le-a plãsmuit! Ba El este mai degrabã un poet! Sã ne aducã o minune, aºa cum au fost trimiºi cei de mai înainte!”

Verse 6 — Surah Al-Anbiya 21:6

Nu a crezut înainte de ei nici o cetate din cele pe care le-am nimicit! ªi oare ei ar crede

Verse 7 — Surah Al-Anbiya 21:7

Nu am trimis înainte de tine decât numai bãrbaþi cãrora le-am revelat. Întrebaþi-i pe oamenii Cãrþii , dacã voi nu ºtiþi

Verse 8 — Surah Al-Anbiya 21:8

Noi nu i-am fãcut pe ei niºte trupuri care nu mãnâncã hranã ºiei nu au fost veºnici

Verse 9 — Surah Al-Anbiya 21:9

Apoi le-am adeverit Noi fãgãduinþa ºi i-am mântuit pe ei ºi pecei care am voit Noi ºi i-am nimicit pe cei care au întrecut mãsura

Verse 10 — Surah Al-Anbiya 21:10

Noi v-am pogorât o Carte în care se aflã pomenirea voastrã . Oare nu pricepeþi

Verse 11 — Surah Al-Anbiya 21:11

ªi câte cetãþi care au fost nelegiuite am distrus Noi?! ªi dupã ele am creat Noi alte neamuri

Verse 12 — Surah Al-Anbiya 21:12

ªi când ei simt asprimea Noastrã , iatã-i cum o iau la fugã, pãrãsindu-le

Verse 13 — Surah Al-Anbiya 21:13

„Nu fugiþi, ci întoarceþi-vã la cele cu care v-aþi îmbuibat ºi la casele voastre, pentru ca voi sã puteþi fi întrebaþi!”

Verse 14 — Surah Al-Anbiya 21:14

Dar ei zic : „Vai nouã! Noi am fost nelegiuiþi!”

Verse 15 — Surah Al-Anbiya 21:15

ªi nu vor înceta aceste strigãte ale lor pânã ce nu-i vom face niºte miriºti, stinºi

Verse 16 — Surah Al-Anbiya 21:16

Noi nu am creat cerul ºi pãmântul ºi ceea ce se aflã între ele, jucându-Ne

Verse 17 — Surah Al-Anbiya 21:17

Dacã am fi voit sã facem o joacã , am fi fãcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi , dacã am fi fãcut-o

Verse 18 — Surah Al-Anbiya 21:18

Dimpotrivã, Noi lovim cu adevãrul deºertãciunea ºi o facem sãdisparã ºi iatã cã ea este ca ºi moartã. ªi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneþi Lui în seam&a

Verse 19 — Surah Al-Anbiya 21:19

Ai Lui sunt cei din ceruri ºi de pre pãmânt. Iar aceia care suntlângã El nu se socotesc prea mari pentru a-L adora ºi nici nuostenesc ei

Verse 20 — Surah Al-Anbiya 21:20

Ei Îi aduc laudã noaptea ºi ziua fãrã sã se domoleascã

Verse 21 — Surah Al-Anbiya 21:21

Dar iatã cum îºi iau ei zei pe pãmânt care sã poatã sã-i învie [pe morþi]

Verse 22 — Surah Al-Anbiya 21:22

Dacã s-ar afla în ele alþi dumnezei afarã de Allah, amândouãar fi stricate. Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei

Verse 23 — Surah Al-Anbiya 21:23

El nu este întrebat despre ceea ce face , pe când ei vor fi întrebaþi

Verse 24 — Surah Al-Anbiya 21:24

Sau iau ei în locul Lui alþi dumnezei? Spune: „Aduceþi dovadavoastrã !” Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine ºi Mesajulcelor de dinainte de Mine!”. Însã cei mai mulþi dintre

Verse 25 — Surah Al-Anbiya 21:25

ªi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fãrã sã nu-i revelãm lui: „Nu existã altã divinitate în afarã de Mine, deci adoraþi-Mã pe Mine!”

Verse 26 — Surah Al-Anbiya 21:26

Ei zic: „Cel Milostiv ªi-a luat un fiu!” Mãrire Lui! Însã ei nu sunt decât niºte robi þinuþi în cinste

Verse 27 — Surah Al-Anbiya 21:27

Ei nu I-o iau înainte cu vorba ºi ei purced numai dupã poruncaLui

Verse 28 — Surah Al-Anbiya 21:28

El ºtie ce este înaintea lor ºi ce este în urma lor. Iar ei nu mijlocesc decât pentru acela de care El este mulþumit, dar ei sunt cu teamã de El

Verse 29 — Surah Al-Anbiya 21:29

Iar pe acela dintre ei care zice: „Eu sunt dumnezeu în loculLui!” îl vom rãsplãti cu Gheena, cãci astfel îi rãsplãtim pe cei nelegiuiþi

Verse 30 — Surah Al-Anbiya 21:30

Oare nu vãd cei care nu cred cã cerurile ºi pãmântul au fostîmpreunã ºi cã Noi le-am despãrþit ºi din apã am fãcut tot ce este lucru viu ? ªi oare

Verse 31 — Surah Al-Anbiya 21:31

Noi am fãcut pe pãmânt munþi neclintiþi , pentru ca el sã nu se clatine cu ei, iar printre ei [munþi] am fãcut cãrãri ºi drumuri pentru ca ei sã se poatã cãlãuzi

Verse 32 — Surah Al-Anbiya 21:32

ªi Noi am fãcut cerul ca un acoperiº bine pãzit ºi totuºi ei sunt fãrã bãgare de seamã la minunile lui

Verse 33 — Surah Al-Anbiya 21:33

El este acela care a creat noaptea ºi ziua , soarele ºi luna; ºi fiecare pluteºte pe cercul sãu

Verse 34 — Surah Al-Anbiya 21:34

ªi Noi nu am dat veºnicia nici unui om înainte de tine. Dacã tu mori, ar putea fi ei nemuritori

Verse 35 — Surah Al-Anbiya 21:35

Fiecare suflet trebuie sã guste moartea. Noi vã încercãm cu rãulºi cu binele , în chip de ispitã, ºi la Noi vã veþi întoarce

Verse 36 — Surah Al-Anbiya 21:36

ªi când te vãd aceia care nu cred, nu te privesc altfel decât cu batjocurã. „Acesta este cel care vorbeºte [de rãu] despre dumnezeii voºtri?” Însã ei în Mesajul Celui Milostiv nu cred

Verse 37 — Surah Al-Anbiya 21:37

Omul a fost creat din grabã . Eu vã voi arãta semnele Mele , însã nu-Mi cereþi sã Mã grãbesc

Verse 38 — Surah Al-Anbiya 21:38

ªi zic ei: „ªi când va veni aceastã ameninþare , dacã sunteþi întru adevãr?”

Verse 39 — Surah Al-Anbiya 21:39

Dacã ar ºti cei care nu cred [momentul] când ei nu vor putea sãopreascã focul de la feþele lor, nici de la spatele lor ºi nici nu vor putea ei sã fie ajutaþi

Verse 40 — Surah Al-Anbiya 21:40

Însã acesta va veni asupra lor pe neaºteptate ºi ei vor fi uluiþi ºi nu îl vor putea îndepãrta de ei ºi nici nu li se va mai da rãgaz

Verse 41 — Surah Al-Anbiya 21:41

Au fost batjocoriþi ºi alþi trimiºi de dinainte de tine . Însã i-aînconjurat pe aceia care i-au batjocorit întocmai aceia de care eiºi-au bãtut joc

Verse 42 — Surah Al-Anbiya 21:42

Spune: „Cine vã apãrã noaptea ºi ziua afarã de Cel Milostiv?” Însã ei se feresc sã-L pomeneascã pe Domnul lor

Verse 43 — Surah Al-Anbiya 21:43

Sau au ei dumnezei, afarã de Noi, care sã-i apere de Noi? Ei nu se pot ajuta nici pe ei înºiºi ºi nici nu vor fi ei ajutaþi împotriva Noastrã

Verse 44 — Surah Al-Anbiya 21:44

Ba Noi le-am dãruit acestora ºi pãrinþilor lor plãcerile trecãtoare,ºi au avut ei parte de viaþã lungã. Dar oare nu vãd ei cã Noi venim asupra pãmântului pe care îl îngu

Verse 45 — Surah Al-Anbiya 21:45

Spune: „Eu vã previn prin ceea ce îmi este revelat”. Însã cei surzi nu aud chemarea, când sunt preveniþi

Verse 46 — Surah Al-Anbiya 21:46

Dar când îi atinge pe ei o adiere a chinului Domnului tãu, atunci zic ei: „Vai nouã! Noi am fost, într-adevãr, nelegiuiþi!”

Verse 47 — Surah Al-Anbiya 21:47

În Ziua Învierii, Noi vom pune balanþa dreaptã ºi nici un suflet nuva fi urgisit câtuºi de puþin . ªi de ar fi ceva, chiar ºi numai câtgreutatea unui bob de muºtar , Noi îl vom

Verse 48 — Surah Al-Anbiya 21:48

Noi le-am dat lui Moise ºi lui Aaron Cartea de îndreptare[Al-Furqan] , ca o luminã ºi o îndemnare pentru cei cu fricã

Verse 49 — Surah Al-Anbiya 21:49

Pentru cei care se tem de Domnul lor, chiar ºi atunci când nu sunt ei vãzuþi, ºi pentru cei care de Ceasul [de apoi] se tem

Verse 50 — Surah Al-Anbiya 21:50

Acesta este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l-am pogorât. ªi oare voi îl tãgãduiþi

Verse 51 — Surah Al-Anbiya 21:51

ªi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam cãlãuzirea pe drumul cel drept , pentru cã Noi îl cunoºteam

Verse 52 — Surah Al-Anbiya 21:52

ªi când le-a zis el tatãlui sãu ºi neamului sãu: „Ce sunt aceste chi- puri la care voi vã închinaþi?”

Verse 53 — Surah Al-Anbiya 21:53

I-au rãspuns ei: „Noi i-am aflat pe pãrinþii noºtri închinându-se la ele”

Verse 54 — Surah Al-Anbiya 21:54

A zis : „Voi ºi pãrinþii voºtri aþi fost în rãtãcire învederatã”

Verse 55 — Surah Al-Anbiya 21:55

Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevãrul sau tu eºti dintre aceia care glumesc?”

Verse 56 — Surah Al-Anbiya 21:56

Iar el a rãspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stãpânul cerurilor ºial pãmântului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vã mãrturisesc vouã despre aceasta

Verse 57 — Surah Al-Anbiya 21:57

ªi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voºtri , dupã ce veþi întoarce spatele, îndepãrtându-vã ”

Verse 58 — Surah Al-Anbiya 21:58

ªi i-a fãcut pe ei fãrâme , afarã de cel mai mare dintre ei, astfel încât sã se întoarcã spre el

Verse 59 — Surah Al-Anbiya 21:59

Au zis ei: „Cine a fãcut aceasta cu zeii noºtri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiþi!”

Verse 60 — Surah Al-Anbiya 21:60

Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamã Avraam”

Verse 61 — Surah Al-Anbiya 21:61

Au zis: „Aduceþi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei sã facã mãr- turie! ”

Verse 62 — Surah Al-Anbiya 21:62

Au zis [atunci]: „Tu ai fãcut aceasta cu zeii noºtri, Avraam?”

Verse 63 — Surah Al-Anbiya 21:63

A rãspuns el: „Ba a fãcut-o cel mai mare dintre ei , acesta! Întrebaþi-i, dacã ei pot cuvânta!”

Verse 64 — Surah Al-Anbiya 21:64

Atunci s-au întors la sufletele lor ºi au zis: „Aºadar, voi sunteþi cei nelegiuiþi! ”

Verse 65 — Surah Al-Anbiya 21:65

Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ºtii prea bine cã aceºtia nu vorbesc!”

Verse 66 — Surah Al-Anbiya 21:66

ªi a zis el : „Dar oare voi vã închinaþi, în loc de Allah, la ceva care nu vã este de nici un folos ºi nici nu vã poate face nimic rãu

Verse 67 — Surah Al-Anbiya 21:67

Uff! pentru voi ºi pentru ceea ce adoraþi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeþi?”

Verse 68 — Surah Al-Anbiya 21:68

Au zis: „Ardeþi-l ºi ajutaþi-i pe zeii voºtri, dacã voi vreþi sã faceþi[ceva pentru ei]!”

Verse 69 — Surah Al-Anbiya 21:69

Dar Noi am zis: „O, foc! Fii rãcoare ºi mântuire peste Avraam!”

Verse 70 — Surah Al-Anbiya 21:70

Ei au vrut un vicleºug împotriva lui, însã Noi am fãcut ca ei sã fie cei mai în pierdere

Verse 71 — Surah Al-Anbiya 21:71

ªi Noi l-am mântuit pe el ºi [asemenea] ºi pe Lot pe pãmântul pe care l-am binecuvântat pentru oameni

Verse 72 — Surah Al-Anbiya 21:72

ªi i-am dãruit Noi pe Isaac ºi pe Iacob, pe deasupra , ºi pe toþi i-am fãcut evlavioºi

Verse 73 — Surah Al-Anbiya 21:73

ªi i-am fãcut Noi ocârmuitori, care au cãlãuzit [lumea] dupãporunca Noastrã, ºi le-am revelat lor sã facã fapte bune, sãîmplineascã Rugãciunea

Verse 74 — Surah Al-Anbiya 21:74

Iar lui Lot i-am dãruit Noi înþelepciune ºi ºtiinþã ºi l-am mântuit pe el din cetatea care sãvârºea desfrâu, cãci ei au fost un neam de oameni rãi, nelegiuiþi

Verse 75 — Surah Al-Anbiya 21:75

ªi l-am fãcut pe el sã intre sub îndurarea Noastrã, cãci el era cu adevãrat dintre cei evlavioºi

Verse 76 — Surah Al-Anbiya 21:76

ªi [adu-þi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte , ºi i-am rãspuns Noi ºi l-am mântuit pe el împreunã cu familia lui de spaima cea mare

Verse 77 — Surah Al-Anbiya 21:77

ªi l-am ajutat Noi împotriva neamului care þinea semnele Noastre de minciunã. Ei erau un neam rãu ºi i-am înecat pe ei cu toþii

Verse 78 — Surah Al-Anbiya 21:78

ªi [adu-þi aminte] de David ºi de Solomon, când au judecat asupracâmpului cultivat pe care au pãscut noaptea oile neamului. Iar Noi am fost martori la judecata lor

Verse 79 — Surah Al-Anbiya 21:79

Noi l-am învãþat pe Solomon sã o înþeleagã ºi fiecãruia i-am dat putere de judecatã ºi ºtiinþã. ªi i-am supus lui David munþii ºi pãsãrile, ca s&ati

Verse 80 — Surah Al-Anbiya 21:80

Noi l-am învãþat meºteºugul cãmãºilor din zale, pentru ca sã vã apere de asprimea voastrã . ªi oare sunteþi voi mulþumitori

Verse 81 — Surah Al-Anbiya 21:81

Iar lui Solomon [i-am supus Noi] vântul cel vijelios, ca sã alerge la porunca sa pe pãmântul pe care Noi l-am binecuvântat . ªi Noi am fost Atoateºtiutori

Verse 82 — Surah Al-Anbiya 21:82

ªi printre ºeitani au fost unii care se cufundau pentru el ºi fãceauºi alte lucruri, iar Noi am fost pãzitori peste ei

Verse 83 — Surah Al-Anbiya 21:83

ªi [adu-þi aminte] de Iov, când l-a chemat el pe Domnul lui :„M-a atins pe mine rãul! Însã Tu eºti Cel mai Milostiv între milostivi!”

Verse 84 — Surah Al-Anbiya 21:84

ªi Noi i-am rãspuns ºi am îndepãrtat rãul care-l lovise ºi i-am dat lui înapoi familia lui, ºi încã pe atât împreunã cu ei, ca îndurare din partea Noastrã ºi ca amintire pentru adoratori

Verse 85 — Surah Al-Anbiya 21:85

ªi [adu-þi aminte] de Ismail ºi de Idris ºi de Dhu-l-Kifl - ºi toþi erau rãbdãtori

Verse 86 — Surah Al-Anbiya 21:86

ªi i-am fãcut Noi sã intre în îndurarea Noastrã, cãci ei au fost cuadevãrat dintre cei evlavioºi

Verse 87 — Surah Al-Anbiya 21:87

ªi [adu-þi aminte] de Dhu-n-Nun , când el a plecat furios ºi ºi-a închipuit cã Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigatîn întunecimi: “Nu existã altã divinitate în afarã de Tine! Slav&ati

Verse 88 — Surah Al-Anbiya 21:88

ªi Noi i-am rãspuns ºi l-am izbãvit de mâhnire . Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioºi

Verse 89 — Surah Al-Anbiya 21:89

ªi [adu-þi aminte] de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul sãu:„Doamne, nu mã lãsa singur, cãci Tu eºti cel mai bun dintre moºtenitori!”

Verse 90 — Surah Al-Anbiya 21:90

ªi i-am rãspuns Noi ºi i l-am dat lui pe Ioan ºi am tãmãduit-o pentru el pe soaþa lui . Ei se întreceau în bine ºi Ne chemau cu dorinþã ºi cu teamã ºi erau evlavio

Verse 91 — Surah Al-Anbiya 21:91

ªi [adu-þi aminte] de aceea care ºi-a pãstrat castitatea ei . ªi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru ºi am fãcut din ea ºi din fiul ei semn pentru [toate] lumile

Verse 92 — Surah Al-Anbiya 21:92

Aceastã credinþã a voastrã este o credinþã unicã, iar Eu suntDomnul vostru. Aºadar, adoraþi-Mã pe Mine

Verse 93 — Surah Al-Anbiya 21:93

Dar ei s-au divizat între ei. Însã cu toþii se vor întoarce la Noi

Verse 94 — Surah Al-Anbiya 21:94

Iarã râvna aceluia care împlineºte fapte bune ºi este drept- credincios nu va fi tãgãduitã, iar Noi o vom scrie pentru el

Verse 95 — Surah Al-Anbiya 21:95

ªi le este oprit [locuitorilor] unei cetãþi pe care Noi am nimicit-o sã se mai întoarcã

Verse 96 — Surah Al-Anbiya 21:96

Pânã ce vor fi lãsaþi sã treacã Yagog ºi Magog , ºi ei se vor grãbi de pe toate înãlþimile

Verse 97 — Surah Al-Anbiya 21:97

[ªi atunci] va fi apropiatã promisiunea cea adevãratã , iar [înZiua de Apoi], ochii celor care nu au crezut vor fi împietriþi: „Vai nouã! Am fost cu nebãgare de seamã faþã de

Verse 98 — Surah Al-Anbiya 21:98

“Voi ºi cei pe care îi adoraþi , în afarã de Allah, veþi fi hranã pentru Gheena, spre care voi veniþi”

Verse 99 — Surah Al-Anbiya 21:99

Dacã aceºtia ar fi dumnezei, nu ar veni spre ea. Dar toþi vor rãmâne veºnic în ea

Verse 100 — Surah Al-Anbiya 21:100

Ei vor scoate în ea gemete ºi ei nu vor auzi în ea [nimic]

Verse 101 — Surah Al-Anbiya 21:101

Aceia cãrora li s-a promis de mai înainte [rãsplata] cea mai bunã din partea Noastrã vor sta departe de ea

Verse 102 — Surah Al-Anbiya 21:102

Ei nu vor auzi glasul ei, ºi acolo unde vor pofti sufletele lor, ei vor rãmâne veºnic

Verse 103 — Surah Al-Anbiya 21:103

Nu-i va întrista spaima cea mare ºi îi vor întâmpina îngerii[zicându-le]: „Aceasta este Ziua voastrã, care vi s-a promis”

Verse 104 — Surah Al-Anbiya 21:104

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aºa cum se închid sulurile cu scripturi . Aºa cum am fãcut Noi prima fãpturã, o vom face din nou . Aceasta este o promisiune pe care Noi am fãcut-o ºi pe careo îndeplin

Verse 105 — Surah Al-Anbiya 21:105

ªi Noi am scris în Psalmi , dupã pomenire : "Robii Mei cei evlavioºi vor moºteni pãmântul”

Verse 106 — Surah Al-Anbiya 21:106

În aceasta este un mesaj pentru un neam [de oameni]care adorã

Verse 107 — Surah Al-Anbiya 21:107

ªi Noi nu te-am trimis decât ca o îndurare pentru lumi

Verse 108 — Surah Al-Anbiya 21:108

Spune: „Mi s-a revelat mie cã Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteþi supuºi voinþei Lui [musulmani]?”

Verse 109 — Surah Al-Anbiya 21:109

ªi dacã, dupã aceea, ei întorc spatele , spune: „Eu v-am vestit vouã cu toatã dreptatea, însã eu nu ºtiu dacã este aproape ori este departe ceea ce vi s-a promis

Verse 110 — Surah Al-Anbiya 21:110

l ºtie vorbele rostite de voi cu glas tare ºi El ºtie ºi ceea ce ascundeþi [în inimi]

Verse 111 — Surah Al-Anbiya 21:111

ªi eu nu ºtiu dacã aceasta nu este o ispitã pentru voi sauo plãcere [trecãtoare] pânã la un timp”

Verse 112 — Surah Al-Anbiya 21:112

El spune: „Doamne, judecã întru dreptate!” ªi Domnul Nostru Cel Milostiv [Ar-Rahman] este Cel la care se cere ajutor împotriva a ceea ce voi rostiþi!”